Anul 1959, consecutiv retragerii trupelor sovietice din RPR, a debutat cu un eveniment calendaristic de prima marime – centenarul Unirii Principatelor Romane -, care nu putea fi ignorat de conducerea Partidului Muncitoresc, oricat de angajata era in combaterea “nationalismului”, “sovinismului”, “revizionismului” si “separatismului” din Transilvania. La mai putin de un an de la ceea ce a fost de fapt, in viziunea comunistilor romani, o emancipare statala, ei nu voiau sa rateze prilejul evocarii Zilei Unirii, dar avand grija sa nu lezeze “internationalismul” oaspetilor abia plecati. In marile orase ale tarii au fost ingaduite spectacole publice, adunari populare, serbari artistice, intr-un cadru de aparenta libertate.
Cantecul emblematic – Hora Unirii – a iesit de sub interdictia de pana atunci, iar cuvantul “roman”, aceptat anterior doar in sintagme de partid bine cumpanite, a fost si el permis.
Cum s-au desfasurat lucrurile la Cluj – oras aflat din toamna lui 1956 sub stricta monitorizare ideologica – ne arata fragmentul alaturat, pe care il reproduc din comunicarea cercetatorului Rafael Dorian Chelaru, prezentata la Memorialul Sighet si publicata in volumul Anii 1954-1960. Fluxurile si refluxurile stalinismului, Fundatia Academia Civica, 2000. Se va vedea cum, ca si in alte imprejurari similare din timpul dictaturii, dezlantuirea tinerilor, care au incins ore intregi Hora Unirii in centrul orasului, a fost etichetata drept “dusmanoasa” si “nationalista” si a avut parte de o ancheta condusa de nimeni altul decat de presedintele Comisiei Controlului de Stat, politrucul stalinist Dumitru Coliu. Ca si la Timisoara in octombrie 1956 (lotul Stanca-Mutiu-Baghiu), ca si la Iasi in iulie 1957 (lotul Aurelian Popescu-Alexandru Zub), au avut loc numeroase arestari in randul studentilor, dar de asta data mania proletara s-a extins si asupra “sistemului educativ” in sine: verificari si interziceri de cursuri universitare, concedieri de profesori si chiar fabricari de procese politice sub egida articolului 209 din Codul Penal: “uneltire contra ordinii de stat”. Un semn ca libertatea si spontaneitatea nu se potriveau cu felul in care le vedea partidul, ba chiar au ajuns sa fie considerate potrivnice “liniei” acestuia.
Ironia face ca, dupa reprimarea drastica a manifestatiei studentilor romani, tirul ideologic sa se indrepte si asupra liderilor universitari maghiari, in randul carora a fost dresata o ancheta deosebit de dura, finalizata in 20-23 aprilie 1959 printr-o sedinta a Biroului Politic al PMR, care hotara unificarea Universitatii de limba maghiara “Bolyai” cu Universitatea “Babes”. (Romulus Rusan)
Rafael-Dorian Chelaru
Crearea Universităţii “Babeş-Bolyai” şi reforma învăţământului în limba minorităţilor. Cazul Janos Fazekas
….Unul din pretextele iniţierii rapide a unor astfel de măsuri de „românizare” l-au constituit evenimente relativ de mică anvergură survenite în oraşul Cluj în data de 24 ianuarie 1959 şi la a căror origine au stat în mod paradoxal studenţi români. În cadrul unei şedinţe restrânse a C.C. din ziua de 5 februarie 1959, prezidată de Alexandru Moghioroş, Dumitru Coliu va prezenta un raport intitulat „Informarea tov. Coliu Dumitru în legătură cu sarcina primită de a se deplasa în oraşul Cluj pentru a ajuta Comitetul regional de partid să analizeze temeinic şi să determine cauzele care au permis unor elemente naţionaliste să se manifeste cu prilejul sărbătoririi centenarului unirii fiărilor Române” („Cancelaria…”, dosar 6/1959, f. 1-8). Sunt prezentate fapte care duc, după opinia autorului, la concluzia enunţată în titlu, chiar dacă Biroul Comitetului Regional P.M.R. Cluj a considerat că aceste tulburări provocate de studenţi români au fost spontane şi nepremeditate („ceva neorganizat”). Astfel, după încheierea festivităţilor organizate de către Comitetul Regional P.M.R. Cluj, adică după ora 1800, grupuri de studenţi care se manifestau zgomotos, au intrat în restaurantele „Ursus” şi „Pescăruş” şi au obligat orchestra şi pe consumatori să cânte „Hora Unirii” ulterior fiind împrăştiaţi de organele de miliţie; alţii au vizitat câţiva profesori universitari, cunoscuţi ca „naţionalişti”: conform lui Coliu unul dintre profesorii vizitaţi, Pamfil, a încântat pe musafiri, care au exclamat: „Acesta este de-al nostru, bun profesor vechi” [s.n.].Un alt grup de studenţi a încercat să atragă la manifestaţia ad-hoc pe spectatorii care ieşeau seara de la spectacolul Teatrului Naţional clujean. Grosul studenţilor „turbulenţi” s-au concentrat în Piaţa Libertăţii, unde s-a cântat mai ales „Hora Unirii”; conform informării lui Coliu în cursul recitării se insista mai ales pe versurile „Iarba rea din holde piară\ Piară duşmanii din ţară”. Convingerea lui Corneliu referitor la caracterul „duşmănos” al manifestaţiilor se sprijină pe un amănunt aparent nesemnificativ: faptul că, în piaţa centrală a oraşului, pe lângă studenţi se aflau şi „circa 100 de cetăţeni cu sticle în buzunar, falşi beţivi ce căutau să aţâţe spiritele”. Au avut loc şi o serie de manifestări antisovietice, iar o parte dintre cei implicaţi în aceste evenimente, cetăţeni de naţionalitate maghiară, afirmau ostentativ că „ar fi fost linie de la Guvern să se facă aceste manifestări”, aluzie probabilă (conform presupunerii lui Coliu) la unele manifestări antisovietice care se pare că au avut loc în Piaţa Libertăţii. Faptul că „masa oamenilor muncii români şi maghiari nu a participat” denotă caracterul „premeditat” al acestor manifestări. Responsabilitatea celor întâmplate aparţine, conform aprecierii emisarului C.C., Comitetului regional de partid Cluj, care a subapreciat caracterul „duşmănos şi naţionalist” al acestor evenimente, autoliniştindu-se. Pentru dispersarea studenţilor şi a celorlalte persoane din piaţă a fost nevoie pe lângă intervenţia activiştilor de partid şi de cea a organelor de securitate, care au acţionat în civil. Comitetului regional P.M.R. Cluj i s-a imputat mai ales lipsa de organizare, o deficienţă majoră care a pus în lumină mai ales faptul că masa studenţimii nu era suficient de bine controlată, chiar dacă, având în vedere datele furnizate de un raport înaintat de secretarul Comitetului regional U.T.M. Cluj, P. Bucşă („Cancelaria…”, dosar 12/1959, f. 32-36), cel puţin în Universitatea „Victor Babeş” din 3006 studenţi care frecventează cursurile la zi 2183 erau membri U.T.M., iar la Universitatea „J. Bolyai”, din 1201 studenţi la zi, utemişti erau 1040. Însă, conform aprecierilor lui Dumitru Coliu, aprobat şi de ceilalţi membri ai C.C., era nevoie de un control mai strâns asupra universităţilor, nevoie care, după cum demonstraseră evenimentele din seara zilei de 24 ianuarie 1959, nu putea fi acoperită suficient de Comitetul regional P.M.R. Cluj şi de organizaţiile studenţeşti U.T.M. De aceea, se va propune de către raportor, cu acceptul conducerii de partid de la Cluj, crearea unui Comitet de partid al Centrului Universitar Cluj, urmând ca schema de funcţii a Comitetului regional să fie mărită urgent pe baza propunerilor înaintate de către Direcţia de Propagandă şi Cultură a Secretariatului C.C. al P.M.R. Alte măsuri care urmau a fi aplicate în vederea „combaterii naţionalismului şi şovinismului şi pentru promovarea patriotismului socialist” erau trimiterea la Cluj pentru o perioadă de 2-3 săptămâni a unei brigăzi formate din activişti ai C.C. al P.M.R., ai C.C. al U.T.M. şi din M.Î.C. pentru controlarea activităţii cultural-educative în rândul studenţilor şi elevilor şi pentru a contribui la „îmbunătăţirea muncii politice în rândurile tineretului. Comitetul regional P.M.R. Cluj urma să organizeze câteva conferinţe cu teme ca: politica P.M.R de rezolvare a problemei naţionale în R.P.R., patriotismul socialist, internaţionalismul proletar etc. Organelor Securităţii Statului le revenea sarcina de a întări controlul mai ales asupra studenţilor care nu erau cazaţi în căminele studenţeşti ci la gazde şi al căror număr era apreciat în raportul lui Coliu la cca.5000 (Conform aceluiaşi raport al lui Coliu, o mare parte din aceşti studenţi erau „decăzuţi din punct de vedere moral”, fiind bănuiţi că ar organiza periodic „orgii” la un anume restaurant numit „Bomba” din Cluj). Persoanele unde erau găzduiţi aceşti studenţi erau în marea lor majoritate aflate sub observaţia Securităţii ca făcând parte din categoria „foştilor”, etichetaţi drept „elemente naţionaliste, reacţionare”. Ca ultimă măsură preconizată în raport era aceea de a se studia de către Comitetul regional P.M.R. Cluj posibilitatea creării unei administraţii unice a căminelor celor două universităţi, „V. Babeş” şi „J. Bolyai”, urmând a se revedea în consecinţă sistemul de repartiţii pentru eliminarea separării studenţilor pe naţionalităţi.
Propunerile susţinute de Coliu vor fi aprobate de către şedinţa restrânsă a C.C. din 5 februarie; în ceea ce priveşte înfiinţarea Comitetului de partid al Centrului Universitar din Cluj, problema va fi discutată în cadrul unei şedinţe a Secretariatului C.C. al P.M.R. din 30 martie 1959, şedinţă prezidată de Gheorghiu-Dej şi la care au participat Nicolae Ceauşescu, Janoş Fazecaş, avându-l ca invitat pe Leonte Răutu. Astfel, în urma aprobării Secretariatului C.C., se înfiinţa acest comitet, asimilat în ierarhia structurii P.M.R. cu un comitet orăşenesc de partid de subordonare raională şi care era format din 27 de membri şi 8 supleanţi. În cadrul comitetului urma să funcţioneze la nivel de comandă un birou alcătuit din 5 membri şi un supleant. Semnificativ era faptul că secretarul Comitetului de partid al Centrului Universitar urma să fie în acelaşi timp şi secretar al Comitetului orăşenesc de partid Cluj. Se preconiza totodată ca acest comitet de partid să fie secondat de un alt comitet al U.T.M., de înfiinţarea căruia urma să se ocupe Comitetul Central al U.T.M. Conform propunerilor cuprinse în raportul lui Bucşă, menţionat mai sus şi prezentat în şedinţa din 30 martie, acest comitet urma să fie format din 21 d membri şi 6 supleanţi, iar secretarul noului Comitet U.T.M. pe Centrul Universitar Cluj urma să ocupe simultan şi funcţia de secretar al Comitetului orăşenesc U.T.M. Cluj. În ambele cazuri raportul de subordonare dintre cele două comitete era evident; astfel, în cazul Comitetului U.T.M. acesta urma să aibă ca atribuţii controlul şi îndrumarea organizaţiilor U.T.M. şi al Consiliului Asociaţiei Studenţilor din instituţiile de învăţământ superior din Cluj, dar nu putea lua măsuri statutare [s.n.], drept rezervat în continuare Comitetului orăşenesc U.T.M. În aceeaşi şedinţă s-a aprobat constituirea unei organizaţii de partid unice (subordonate Comitetului P.M.R. al Centrului Universitar Cluj) pe cele două universităţi „V. Babeş” şi „J. Bolyai” care se unificau [s.n.] în consecinţă.
Analele Sighet 8: Anii 1954-1960. Fluxurile şi refluxurile stalinismului, editor Romulus Rusan, Fundaţia Academia Civică, 2000
