Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei este o instituţie a societăţii civile româneşti. Principalul suport financiar a venit, mai ales în primii ani de la înfiinţare, de la unii români exilaţi din Occident. Cel mai important susţinător al Memorialului a fost juristul Mişu Carciog din Anglia, dar şi Vlad Drăgoescu şi Sergiu Grossu. Au existat grupuri de sprijin ale Memorialului în Germania (Gabriela Carp), Statele Unite (Dr. Miron Costin, Vasile Cosma), Franţa etc. La Paris a luat fiinţă "Association pour le Memorial Sighet" (preşedinte Maria Brătianu).

În 1997 Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei a fost declarat de către statul român "ansamblu de interes naţional". Conform legii 95/1997 Memorialul primeşte o subvenţie minimă din bugetul de stat. Intrată în vigoare odată cu finalizarea construcţiei şi inaugurarea Muzeului de la Sighet, legea a permis, prin alocaţia bugetară variabilă de la un an la altul, acoperirea unei părţi din cheltuielile de funcţionare, precum şi a lucrărilor de amenajare muzeistică şi din celulele fostei închisori din Cimitirul Săracilor (acesta fiind o parte componentă a Muzeului).

 Deşi reduse în ultimul timp, donaţiile particulare şi sprijinul unor instituţii- Biroul de Informare al Consiliului Europei la Bucureşti sau fundaţiile germane Konrad Adenauer, Hanns Seidel, Friedrich Ebert - acordat pentru proiecte precise, cum ar fi editarea unor cărţi, organizarea simpozioanelor şi a şcolii de Vară de la Sighet, susţin funcţionarea Memorialului.