|
Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei |
 |
 |
 |
|
Fondatori Ana Blandiana şi Romulus Rusan Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei este realizat şi administrat de Fundaţia Academia Civică.
Cea mai mare victorie a comunismului - o victorie relevată dramatic abia după 1989 - a fost crearea omului fără memorie, a omului nou cu creierul spălat, care nu trebuie să-şi amintească nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a făcut înainte de comunism. Realizarea Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei este o formă de contracarare a acestei victorii, un mijloc de resuscitare a memoriei colective. Format din Muzeul de la Sighet şi din Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, cu sediul în Bucureşti, precum şi organizator al Şcolii de Vară, Memorialul este o instituţie a Memoriei, unică în felul ei prin faptul că este în acelaşi timp institut de cercetare, de muzeografie şi de învăţământ. La întrebarea "Poate fi reînvăţată memoria?", Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din România este un convingător răspuns afirmativ. |
|
Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului |
|
|
|
|
Crearea Muzeului de la Sighet a fost precedată şi apoi suţinută de activitatea Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului. Întâi istorie orală, dar, în paralel, strângerea de documente, fotografii, obiecte şi hârtii care să poată fi folosite în crearea celor peste cincizeci de săşi în fostele celule ale închisorii. Muzeul, care adesea este confundat el singur cu Memorialul, este produsul Centrului de Studii. Creat în 1993 de Ana Blandiana şi Romulus Rusan, fiinţând mereu în criză de fonduri şi personal, Centrul a reuşit să producă proiectele de reabilitare şi dotare a muzeului, banca de date necesară umplerii acestuia cu un conţinut realist şi credibil. S-a structurat în câteva departamente, a căror activitate va fi descrisă în continuare. S-a preocupat de atragerea unor colaboratori valoroşi, de crearea unei promoţii de cercetători tineri, chiar dacă n-a avut posibilitatea să facă prea multe angajări iar salariilor sunt mici. A stimulat dezbaterea unor teme importante, pe terenuri neexploatate, în cadrul simpozioanelor, seminariilor, atelierelor şi meselor rotunde. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Muzeul Sighet: Sala 11 - Distrugerea partidelor politice |
|
|
|
|
Prin distrugerea celor trei partide româneşti tradiţionale (naţional-ţărănesc, naţional-liberal şi social-democrat), comuniştii au făcut trecerea de la un regim democratic multipartidic la dictatura partidului unic, partidul-stat. Fotografiile şi documentele expuse rezumă activitatea celor trei partide începând cu înfiinţarea şi insistă asupra ultimilor ani, când au opus o rezistenţă disperată împotriva comunismului. Sunt arătate metodele folosite de comunişti pentru interzicerea, anihilarea sau dezmembrarea lor. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
Şcoala de Vara de la Sighet: ediţia a XIII-a, 2010 |
|
|
|
|
În perioada 12-19 iulie a avut loc la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet cea de a XIII-a ediţie a Şcolii de Vară, organizată de
Fundaţia Academia Civică
în colaborare şi cu suportul financiar al
Fundaţiei Konrad Adenauer
şi
Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
cu sprijinul Institutului Polonez şi al Ambasadei Franţei în România
Rectorul Şcolii de Vară a fost istoricul Stéphane Courtois
Moderator a fost Romulus Rusan, directorul Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului Cursurile Şcolii de Vară s-au desfăşurat în sala de conferinţe a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, la Sighetu Marmaţiei, str. Corneliu Coposu, nr.4 Ca să condamnăm comunismul, trebuie să îl cunoaştem: 17 ani de la primul memorial al victimelor comunismului |
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Muzeul Sighet: Sala 5 - Sala hărţilor |
|
|
|
Sala hărţilor, spaţiul de primire şi orientare a vizitatorilor, face o prezentare în spaţiu a gulagului românesc, având şi varianta temporală, adică o cronologie a celor 45 de ani din istoria României comuniste. Pe o hartă mare a ţării sunt marcate, prin cruci, locurile de detenţie, de muncă forţată şi de domiciliu obligatoriu, ca şi azilele psihiatrice cu caracter politic, locurile unde s-au dat lupte, unde au avut loc execuţii şi gropile comune. Fiecare din aceste categorii sunt prezentate amănunţit în şase hărţi mai mici. Alături de aceste hărţi sunt expuse imaginile principalelor închisori comuniste. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
Sub acest titlu, inaugurăm o nouă secţiune a site-ului nostru dedicată victimelor comunismului. Vom întâlni povestea vieţii unor oameni care au pătimit pentru credinţa şi caracterul lor. Amnezia din societatea noastră îi condamnă a doua oară aneantizând atât amintirea lor cât şi modelul uman pe care l-au reprezentat.
„Ne-am obişnuit (poate pentru că atâţia ani victimele comunismului au fost uitate, contestate sau chiar hulite) să folosim sobrietatea ştiinţifică şi să evităm abordarea sentimentală a cercetărilor. Acolo unde am găsit documente le-am folosit, acolo unde nu am avut, am preferat să semnalăm lacuna; unde am putut număra victimele am făcut-o; unde nu, am preferat aproximarea ordinului de mărime. Dar, chiar folosind precauţia cea mai drastică pentru a evita riscul exagerării, ne facem vinovaţi faţă de fiecare ins năpăstuit din „marea de amar” (cum ar spune Eminescu), pentru că l-am transformat oricum într-o cifră sau într-o fracţiune de cifră, iar cifrele sunt prin definiţie reci şi distante.
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
