(23 iulie 1920-29 octombrie 2005)
Avocată, şefă de cabinet a primului ministru, gen. Nicolae Rădescu.
A fost arestată imediat după venirea comuniştilor la putere şi implicată într-un proces înscenat, denumit procesul organizaţiei „T”.
În timpul detenţiei a fost torturată cu sălbăticie. A fost închisă în penitenciarul Văcăreşti.
După eliberare, a reuşit să fugă din ţară tocmai în momentul în care i se pregătea o nouă arestare.
În exil a publicat prima carte despre barbaria comunistă, motiv pentru care Securitatea i-a înscenat un accident în urma căruia a rămas cu sechele grave pe viaţă.
„Traversăm un coridor. Celule.(…) Un birou. Patru oameni. Unul scund, gras, cu mustaţă. Altul ascuţit, cu faţă ca de şobolan. Ceilalţi vorbesc între ei, cu spatele la mine.(…)
Cei doi mă înşfacă. Mă zbat. Ei râd. Odaia se învârte în jurul meu. (…) închid ochii şi lovesc cu pumnul şi cu piciorul în stânga şi în dreapta. Cineva mă apucă şi mă dă cu capul de pereţi. Aud zgomotul. Încă o palmă. Mi-au dat drumul. Deschid ochii, mă întorc, regăsesc peretele, mă lipesc de el. Ei râd din nou şi îmi aruncă o salopetă. Mă aplec s-o iau. Capul mi-e tras de podea ca de un magnet(…)”
„Unul dintre ei mi-a imobilizat braţele. Altul, picioarele. Un al treilea scoate dintr-un sertar un soi de mânecă prinsă la ambele capete şi umplută (…) Se apleacă, îmi pune o batistă groasă pe gură şi biciuie aerul cu mâneca. (…) Prima lovitură mă atinge la coapsă. A doua, în plin obraz. Totul şuieră, se învârte. Mă zvârcolesc. Toţi ţipă. Şi eu? Muşc, muşc batista din gură. Coapsa, încă o dată coapsa. Cercurile. Galbenul se roteşte, se roteşte, se apropie. Nu mai ştiu nimic.”
Adriana Georgescu, La început a fost sfârșitul, text îngrijit de Micaela Ghițescu. Prefață de Monica Lovinescu, Fundația Culturală Memoria, București, 1999
