(n. 17 mai 1888, Bad Deutsch-Altenburg, Austria – d. 10 decembrie 1951, Sighet)
Episcop romano-catolic de Iaşi (30 octombrie 1947), a activat în cadrul Arhidiecezei de Bucureşti, în calitate de preot, capelan, profesor de religie, director al Conventului „Sfântul Andrei”, canonic, vicar general, prefect şi rector al Seminarului şi Academiei Teologice (1910-1948), sfinţit preot la 24 septembrie 1910.
A fost arestat la 26 iunie 1949. Încarcerat în arestul M.A.I., în iunie 1950 a fost transferat la Jilava. La 18 septembrie 1951 a fost încarcerat la Penitenciarul Sighet.
A decedat în noaptea de 10/11 decembrie 1951 într-o celulă a închisorii din Sighet.
Deși Anton Durcovici a murit în decembrie 1951, în ianuarie 1952, o lună după moarte, numele lui se va regăsi în Decizia M.A.I. nr. 64 din 30 ianuarie 1952 prin care era condamnat la o pedeapsă administrativă de 24 de luni.
Actul de moarte al episcopului Anton Durcovici are numărul 120, fiind completat 6 ani după moartea sa, la 20 iulie 1957, la cauza morţii fiin trecut „insuficienţă circulatorie. Anemie şi intoxicaţie neoplazică gastrică”.
citeşte şi
