Emil Boşca-Mălin s-a născut într-o familie de ţărani la 14 octombrie 1913, în Maieru – Năsăud (satul lui Liviu Rebreanu). A publicat, ca student la Facultatea de Drept din Cluj, articole şi cărţi despre bogatele tradiţii ale regiunii „grănicereşti” a Năsăudului.
După Dictatul de la Viena, devenit între timp magistrat, Boşca se refugiază la Câmpia Turzii, unde va fi un timp judecător. Îşi reaminteşte de vocaţia ziaristică, mutându-se la Braşov, unde va pleda pentru drepturile românilor transilvăneni rămaşi dincolo de graniţă. În urma unui conflict cu autorităţile germane, demisionează de la ziarul braşovean şi este angajat în Capitală, la „Curentul”. După 23 august 1944, Iuliu Maniu îl desemnează ca purtător de cuvânt în relaţia Partidului Naţional Ţărănesc cu presa.
Deşi există un mandat de arestare pe numele său încă din 1946, Securitatea a reuşit să îl aresteze abia la 10 iulie 1952. Acuzat de „răspândire de publicaţii interzise” şi de „răzvrătire”, este condamnat la muncă silnică pe viaţă, pedeapsă care i se va reduce în 1963 la 25 de ani muncă silnică. Parcurge calvarul închisorilor comuniste, trecând prin Jilava, Văcăreşti, Lugoj, Arad, Aiud, Gherla, Galaţi, Botoşani, Râmnicu Sărat. Se află printre puţinii supravieţuitori de la penitenciarul de exterminare de la Râmnicu Sărat, de unde a fost mutat, după închiderea acestei închisori în 1963, la Jilava, în vedearea reeducării pe care a refuzat-o.
Iese din închisoare la 28 iulie 1964, în unul din ultimele loturi de deţinuţi politici eliberaţi în urma decretului de graţiere.
Moare în 1976, lăsând în urmă o amplă operă publicistică, manuscrisele ascunse fiind donate muzeului „Liviu Rebreanu” din Maieru de către soţia sa, traducătoarea Petronela Negoşanu (ea însăşi, fost deţinut politic), iar cele confiscate de Securitate aşteptându-şi cercetătorii (între ele, o importantă anchetă întreprinsă printre autorii actului de la 23 august 1944: prinţul Barbu Ştirbei, Constantin Vişoianu, Iuliu Maniu, Constantin Titel Petrescu).
Centenarul său a fost recent consemnat în revista „Mişcarea Literară” din Bistriţa – Năsăud (nr. 2 (46)/2013).
Petronela Negoşeanu, născută la 17 iunie 1913 în comuna Copăcel, judeţul Braşov, scriitoare, soţia pictorului Grigore Negoşeanu şi, apoi, a jurnalistului Emil Boşca-Mălin. A fost arestată la 17 iulie 1950 şi condamnată la doi ani închisoare corecţională pentru „agitaţie publică”. În perioada 17 iulie 1952-29 august 1953, a executat 12 luni administrativ. La 3 mai 1954 a fost din nou arestată pentru a completa pedeapsa de cinci ani pronunţată în urma „cererii de îndreptare” a Procurorului General. A fost eliberată la 14 martie 1955 la expirarea pedepsei
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.
