Constantin Ticu Dumitrescu (28 mai 1928-5 decembrie 2008)
A fost arestat ca elev pentru activitate naţional-ţărănistă şi condamnat apoi succesiv la un total de 27 de ani închisoare, din care a executat 11. Prima condamnare a fost de doi ani şi şase luni pentru activitate subversivă PNŢ şi pentru „deţinere de armament”. Deţinut pe baza acestei condamnări până la 4 iunie 1952 este apoi internat administrativ pentru 24 de luni. În 1958 este rearestat şi anchetat. Refuzând orice colaborare cu anchetatorii, Constantin Ticu Dumitrescu este condamnat la 23 de ani muncă silnică. După 1989 a activat în conducerea PNŢCD, fiind unul din apropiaţii lui Corneliu Coposu. A trecut prin multe spaţii de recluziune: Ploieşti, Târgşor, Braşov, Jilava, lagărul de la Poarta Albă, Mărgineni, Galaţi, Botoşani, Văcăreşti. Devenit de la înfiinţare preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, a fost iniţiator al legii pentru accesul la propriul dosar şi pentru deconspirarea fostei securităţi. Amplă activitate memorialistică („Mărturie şi document”).
Stimată Doamnă Blandiana,
Stimate Domnule Stephane Courtois,
Stimaţi invitaţi,
Regret sincer că motive independente de dorinţa mea m-au obligat ca în locul prezenţei la acest deosebit eveniment să recurg la transmiterea unui mesaj.
Regret în mod deosebit faţă de Stephane Courtois, pe care aş fi dorit să-l reîntâlnesc, şi faţă de profesorii şi elevii cursanţi ai Şcolii de Vară organizată de Fundaţia Academia Civică la Memorialul Sighet, cărora doream să le împărtăşesc din grelele mele experienţe.
Absenţa mea va fi însă, într-un fel, suplinită prin măsura luată de I.I.C.C.R. de a dona cursanţilor primul volum al cărţii mele „Mărturie şi document”.
Trebuie să spun, însă, că de fapt acolo unde sunt prezenţi Ana Blandiana sau Romulus Rusan, sunt prezent şi eu, pentru că identitatea convingerilor şi felurilor luptei noastre pentru adevăr ne-au legat.
Totodată, ţin să o felicit pe Ana Blandiana şi să-i mulţumesc în numele din ce în ce mai puţinilor foşti deţinuţi politici pentru ideea, dăruirea şi perseverenţa depuse în condiţiile grele ale începuturilor post-decembriste de a realiza această instituţie internaţională unică.
În acest context, mă bucur că este prezent acolo şi Vladimir Tismăneanu pentru a descoperi şi cunoaşte Memorialului de la Sighet, laboratorul şi centrul de studii în care au fost cercetare şi formulate, de-a lungul ultimilor cincisprezece ani – uneori în condiţii extrem de dificile, ideile şi dovezile care aveau să reprezinte baza viitorului Raport final. Nu pot să nu recunosc şi să menţionez că domnul Tismăneanu şi-a înscris activitatea pe drumul început de noi, prin valoroasele sale cărţi dovedind atitudinea sa anticomunistă, la care se adaugă numirea sa în fruntea comisiei prezidenţiale care a elaborat Raportul final pe baza căruia preşedintele României a condamnat de la tribuna Parlamentului regimul comunist ca ilegitim şi criminal. Însă pentru ca acest raport să-şi îndeplinească menirea este rândul Parlamentului şi Guvernului să traducă în fapt unele din recomandările Raportului.
Regret că nu voi putea lua parte nici la dezbaterea pe baza acestui raport, dezbatere care în cadrul de la Sighet nu va avea – sunt convins – nimic festiv, ci va fi o analiză serioasă a ceea ce s-a întâmplat şi – mai ales – nu s-a întâmplat înainte şi după memorabila şedinţă a Parlamentului României în 18 decembrie 2006.
Stimaţi prieteni, elevi, profesori, istorici şi lideri de opinie din România şi din Europa,
Primiţi, vă rog, împreună cu regretul meu de a nu mă afla fizic lângă Dvs., şi sentimentul meu că, în cuget, vă sunt alături, astăzi, în acest sanctuar al suferinţei şi rezistenţei care a împlinit 15 ani de reconstruire a memoriei.
Să-i dorim împreună La mulţi ani!
Constantin Ticu Dumitrescu
14 iulie 2008
mesajul trimis de Constantin Ticu Dumitrescu la ediţia din anul 2008 a Şcolii de Vară
