(n. 30 mai 1929)
profesoară la Catedra de franceză a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj
Începând din anul 1982 lansează apeluri antidictatoriale prin radio Europa Liberă, fiind destituită din învăţământ, arestată şi anchetată în mai multe rânduri, având în ultimii ani ai regimului Ceauşescu domiciliu obligatoriu.
S-a solidarizat cu toate mişcările anticeauşiste, individuale sau de grup, coagulând în jurul său un număr important de intelectuali, muncitori şi tineri.
După 1989 participă la toate acţiunile de refacere a societăţii civile, fiind considerată drept una din vocile cele mai autorizate ale acesteia.
Eu cred că spiritul nu moare, ci rămâne tânăr, suplu şi creativ, atunci când întreţine o egală disponibilitate faţă de trecutul trăit şi faţă de viitorul presimţit sau prefigurat prin speranţă.
De aceea nu se poate trăi nici fără amintiri, nici fără speranţe, căci numai prin ele prezentul dobândeşte două dimensiuni importante: cea a orientării şi cea a mântuirii.
Doina Cornea, Cluj, la 23 februarie 1984
Doina Cornea, Jurnal. Ultimele caiete. Urmat de o convorbire între Doina Cornea, Ariadna Combes, Leontin Iuhas, moderată şi consemnată de Georgea Pop, Fundaţia Academia Civică, 2009
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.
