(7 mai 1878 – 25 mai 1954)
fruntaş al Partidului Poporului
guvernator al Băncii Naţionale a României între anii 1927 şi 1931
Încă din 1947, Dumitru Burilleanu se afla sub supravegherea Siguranţei / Securităţii.
Într-o notă informativă din 2 iulie 1948 se menţiona: „Acesta (D. Burilleanu, n.n), împreună cu soţia sa şi numita Duca, în fiecare seară comentează şi discută ştirile emisiunii postului de radio Ankara şi Londra, după care încep să preamărească pe Anglo-Americani, iar actualului guvern aduc grave injurii, spunând că-i va arde ca pe nişte şoareci Anglo-Americanii pe comunişti.
În podul casei, există cărţi cu caracter subversiv…”
Dumitru Burilleanu a fost arestat în noaptea de 5/6 mai, de la domiciliul său din Craiova, cu o zi înainte de a împlini 72 de ani. Ofiţerii care au efectuat arestarea şi percheziţia au încheiat un proces verbal în care erau notate următoarele „corpuri delicte”: „56 scrisori care au fost ridicate pentru 
studiere, una carte Alexandru Marghiloman 1854-1925, una carte Eduard VII, una carte Aspecte din Civilizaţia Engleză, una carte Revizuirea Constituţiei”. [ACNSAS, Fond P, Dosar 596, f. 3]
Alături de ceiilalţi înalţi demnitari arestaţi în mai 1950, a fost închis la Sighet. Printr-o decizie a M.A.I., a primit o condamnare administrativă de 24 de luni, majorată apoi cu 60 luni, prin Decizia M.A.I. nr. 559/1953.
Dumitru Burilleanu a murit în penitenciarul din Sighet în seara zilei de 25 mai 1954. Abia împlinise 76 de ani.
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.
