Teodor Şuşman (senior), conducător al mişcării de rezistenţă din zona Răchiţele (Cluj), condamnat în contumacie la 15 ani m.s., a fost ucis de Securitate în decembrie 1951;
Catrina, soţia sa, a murit în urma torturilor şi a unei boli netratate;
doi dintre fii, Teodor (junior) şi Visalon, membri ai grupului condus de tatăl lor, au murit la 1/2 februarie 1958 în urma unei lupte cu Securitatea;
Traian, cel de-al treilea fiu, a fost condamnat în 1948 la 1 an şi 6 luni î.c. pentru sprijinul dat grupului de partizani condus de tatăl său, apoi pedeapsa îi este majorată cu o condamnare administrativă de 36 luni, iar la eliberare i se stabileşte „domiciliu obligatoriu” în Bărăgan;
Emil, cel mai mic dintre fii, este şi el condamnat, în 1951, la 1 an şi 6 luni pentru sprijinirea partizanilor, eliberat în ianuarie 1954;
fiica, Romulica, este condamnată în 1951 la 2 ani î.c. tot pentru sprijinul adus partizanilor, eliberată în noiembrie 1953.
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.
