GHEORGHE (n. 22 ianuarie 1927, Bucşoaia – Frasin, Suceava) şi IOAN SAHLEAN (n. 20 octombrie 1920, Bucşoaia – Frasin, Suceava), agricultori, veri primari, au fost arestaţi la 23 octombrie 1957 pentru că s-au opus colectivizării.
foto: Ion Sahlean
Li s-a înscenat un proces pentru apartenenţă la o organizaţie anticomunistă (din care ar fi făcut parte şi Gavril Gemănar, Mircea Sahlean, Vasile Drelciuc, Gheorghe Rascoviţă şi Vasile Vedeanu) şi posesie de armament. Procesul a fost judecat de Tribunalul Militar Iaşi aflat în deplasare la Botoşani şi cei doi veri au primit iniţial câte o condamnare la trei ani de închisoare corecţională pentru omisiune de denunţ. Ulterior, la recurs, judecat la data de 8 iulie 1958 la Iaşi, schimbându-li-se încadrarea în „uneltire împotriva orânduirii sociale”, pedepsele le-au fost majorate: lui Gheorghe la 15 ani muncă silnică, iar lui Ioan la cinci ani închisoare corecţională.
Gheorghe Sahlean a fost deţinut între 23 octombrie 1957 şi 18 aprilie 1964 şi a trecut prin următoarele spaţii de recluziune: sediile Securităţii din Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc şi Suceava, penitenciarele Botoşani, Iaşi, Gherla, lagărele din Balta Brăilei (Stoieneşti, Strâmba, Periprava – Grind, Luciu-Giurgeni), închisorile Uranus, Jilava, Cluj.
Ioan Sahlean a fost deţinut între 23 octombrie 1957 şi 21 octombrie 1962, trecând şi el prin mai multe locuri de detenţie: Securitatea din Câmpulung Moldovenesc, Suceava, Botoşani, Iaşi, Gherla, lagărele din Balta Brăilei (Periprava, Grădina, Salcia, Strâmba).
Despre anchetă şi eforturile anchetatorilor de a-i gasi vreo vina, Gheorghe Sahlean povestea:
Şi pe urmă o început anchetele. Să spun ceea ce nu ştiu. Ba că am vândut o puşcă la unu’ de la ţară (…) Da astea era nişte motive inopinate aşa. (…) Locotenent major era Ivanco Dumitru, care era anchetator (la Securitatea din Gura Humorului, n. ed.). Erau mai mulţi, dar… (…) M-o întrebat dacă am ascultat Radio „Vocea Americii”, câte de-astea… Şi pe urmă o început a spune că noi ne-am pregătit să facem revoluţie pe timpul când era revoluţie în Ungaria. (…) No păi, noi am fost la vânat propriu-zis şi de la vânat o avut puşti şi m-o învinuit pe urmă că n-am denunţat că cela o avut o puşcă… (…) Gavril Gemănar a lui Ilie (…) N-am denunţat… n-am denunţat nici pe unul fiindcă eu eram acela care alungam fiara să vină la ştand, cum spun ei. Pe urmă tot aşa o cătat martori, învinuiri… (…) La Humor m-o ţinut vreo două săptămâni, pe urmă m-o dus la Câmpulung (…) vreo două săptămâni. Dar nu mi-o dat apă. În cinci zile mi-o dat o dată apă. (…) Şi mâncare la trei zile. (…) Şi pe urmă de la Câmpulung m-o dus la Suceava. (…) Tot o făcut anchete şi anchete. Şi ce-o făcut amu la urmă? O zis: „Sahlean, dacă nu dai puşca, te jupim!” M-o dezbrăcat în pielea goală, m-o însemnat cu creta albastră pe aici, pe dincolo (…), pe unde începe să mă jupească dacă nu dau puşca. „Dar, n-am! Nu am!” „Bă, ai!”, „Nu am!” Ce-o mai făcut? După aceea m-o pus pe masă, gata mă jupeşte dacă nu dau puşca. „N-am, poţi să mă jupeşti!” Şi s-o lipsit de asta. O venit unu’ şi o spus: „Dă să-l duc la loc că n-are. N-are, băi! Dacă n-are, n-are…” (…) Şi pe urmă s-o cam terminat ancheta cu mine, că n-am avut nimică… acasă n-am avut nimică, acolo n-am avut nimică.. S-o îngreunat treaba că tata o avut nişte avere şi o trecut-o la mine. Şi m-o trecut la chiaburi primarul…
Interviul nr. 2328 cu Gheorghe Sahlean din Arhiva de Istorie Orală a Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului realizat de Andreea Cârstea la Bucşoaia (Suceava) în noiembrie 2006.
