(7 decembrie 1921, în Ştefăneşti, Vâlcea – 25 ianuarie 2013, Piteşti)
A fost arestat în noaptea de 3 mai 1949 şi a fost torturat timp de două luni la Securitatea din Craiova de către anchetatorii Fracase şi Mihuţ. Prin sentinţa 1562 / 1949 a Tribunalului Militar Craiova a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru delictul de a fi transportat cu căruţa alimente la luptătorii anticomunişti din munţii Arnota. Doi dintre fraţii săi, Anton şi Ilie, au fost, de asemenea, condamnaţi la închisoare. A fost închis la penitenciarele Jilava şi Gherla. La Gherla, în camera 81, a fost bătut zilnic de studenţii „reeducaţi” Stoian Ion, Puşcaşu Vasile şi Popa Ţanu. A fost eliberat în data de 23 iulie 1953 de la penitenciarul Craiova. A publicat o lucrare despre partizanii ucişi la Arnota, despre călăii acestora şi despre propria experienţă carcerală (Dacă vine ora H, pe cine putem conta?). A fost vicepreşedinte al Fundaţiei Memoria şi un membru activ al AFDPR. Din 2001, a fost iniţiatorul seriei de simpozioane “Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”, organizate în fiecare toamnă la Piteşti.
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.
