(n. 5 februarie 1888, Buchen Baden-Würtemberg /Germania – d. 15 august 1967, München)
Călugăr iezuit romano-catolic, profesor de religie la Institutul „Sfântul Iosif” din Bucureşti (1932-1947), secretar naţional al Asociaţiei Apostolatului Rugăciunii şi al Congregaţiilor Mariane, comisar apostolic al Congregaţiei „Maicii Domnului” din Blaj, predicator în limba germană la Cernăuţi (1927-1932), consacrat preot la 22 februarie 1918.
În aprilie 1948 a fost arestat la Mănăstirea Bixad şi reţinut pentru trei luni la Securitatea din Satu Mare. Rearestat în septembrie 1949, din lipsa probelor necesare pentru a fi trimis în justiţie, conducerea Securităţii a propus internarea lui la Sighet.
La 28 august 1950 a fost despus în Penitenciarul Sighet, pentru ,,a fi la dispoziţia Securităţii”. La mijlocul lunii februarie 1952 a fost eliberat de la Sighet, fixându-i-se domiciliu forţat la mănăstirea franciscană din Gherla.
Rearestat de mai multe ori în intervalul 18/19 noiembrie 1952-19 noiembrie 1955, în a doua jumătate a anului 1956 a fost din nou arestat, iar la 29 august, internat în Clinica de Neurologie din Cluj „în scopul izolării”. La 26 noiembrie 1956, a fost trimis la Secţia de Psihiatrie din Târnăveni, conform unei înţelegeri între directorul Spitalului şi Secţia de Sănătate a Sfatului Popular Regional Cluj.
Răscumpărat de guvernul vest-german, la 4 iunie 1965, foarte slăbit, însoţit de un medic, a părăsit ţara.
A decedat într-un spital din München la 15 august 1967, la vârsta de 79 ani.
citeşte şi
