Preot greoc-catolic
Arestat în 23 aprilie 1948 şi condamnat la 20 de ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale” (activitate în organizaţie interzisă). A trecut prin închisorile Jilava, Aiud, Lugoj, Gherla şi în coloniile de muncă din Balta Brăilei.
A fost eliberat la 24 iunie 1964, după 16 ani de detenţie.
Tertulian Langa: Acum doar enumăr închisorile. Deci, de la Malmaison am fost dus la Văcăreşti. De la Văcăreşti am fost dus la Jilava, în depozitul Securităţii, de unde periodic eram reluat la Ministerul de Interne pentru că ancheta a durat doi ani de zile. De la Jilava am fost dus la Piteşti. De la Piteşti am fost din nou dus la Jilava, de la Jilava iarăşi la Aiud, de la Aiud la Gherla. De la Gherla iarăşi la Aiud, de la Aiud la Lugoj, de la Lugoj iarăşi la Gherla, de la Gherla iarăşi la Lugoj. De la Lugoj la Aiud şi de la Aiud în Balta Brăilei. În Balta Brăilei mi s-a încheiat perioada de închisoare carcerală. Ieşind din regimul de carceră, am intrat în regimul de închisoare naţională, în care era menţinută ţara întreagă şi în care, dacă nu existau zăbrelele la ferestre, în schimb erau reţele de sârmă ghimpată şi electrificată de-a lungul frontierelor, existau mijloacele de penetrare a conştiinţelor, de supraveghere atroce a libertăţii de gândire şi de exprimare, de creare a unei atmosfere obsesive de supraveghere, de spionaj care să ducă la neîncrederea nu numai în aproapele, dar nici în noi înşine să nu mai avem încredere… Căci prin această teroare şi permanentă frică şi dependenţă de autoritatea şi de puterea de stat, regimul comunist avea convingerea că poate manipula poporul transformat în robi. (…)
…Peregrinările prin închisori durează aproape 17 ani, fără întrerupere pentru că nu am făcut închisoarea din bucăţi. Numai traseul a fost punctat de trecerea prin diferite închisori, dar am avut o condamnare de 20 de ani şi din care, din darul lui Dumnezeu, am făcut atâţia. Şi n-am spus în ironie „din darul lui Dumnezeu”, ci am spus-o cu o profundă convingere – şi o repet – cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea şi cea mai fecundă perioadă din viaţa mea a fost perioada de închisoare. Şi aceasta din multiple motive. Dacă am păcătuit în viaţă – şi nu am nicio îndoială că am păcătuit, căci nimeni din cei vii nu este fără de păcat în afară de Dumnezeu – prin închisori Dumnezeu mi-a dat prilejul să-mi ispăşesc păcatele. Prin închisori Dumnezeu mi-a dat prilejul să mă asociez jertfei de răscumpărare pe care Christos o săvârşeşte în sânul neamului meu şi tot timpul am fost conştient că particip cu Christos la această operă de răscumpărare, de mântuire a neamului din care m-a învrednicit să fac parte…
Fragment dintr-un interviu realizat de Aurora Sasu în perioada 1992-1996
Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviu nr. 1258
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.
