Încă din septembrie 1944 Academia Română era puternic lovită de presa comunistă („Scânteia”, „România Liberă”, „Victoria”), care cerea „democratizarea” ei, „curățirea de elementele reacționare”. Totuși a rezistat până în iunie 1948 când, prin decretul prezidențial nr. 76, este transformată în „Academia Republicii Populare Române”, căreia i se atribuie ca obiectiv principal „ridicarea nivelului material și cultural al poporului”. Potrivit acestui decret, „Academia Română (…) se transformă într-o instituție de stat” (art. 1), care „își va desfășura activitatea potrivit cu nevoile de întărire și dezvoltare a RPR” (art. 2). Vechii membri ai instituției au fost excluși în bloc, o mică parte fiind reprimiți în noul for, completat cu personalități devotate partidului. Președinte de onoare a fost numit savantul C.I. Parhon, același care semnase și decretul de distrugere a Academiei vechi, atunci în calitate de președinte al Prezidiului MAN. Mare parte a academicienilor demiși n-au mai fost lăsați nici măcar să-și ducă traiul de mizerie, ci la scurt timp au fost arestați, umplând închisorile și, unii, murind acolo.Muzeul Sighet: Sala 40 – Distrugerea Academiei
posted in: Etaj I
Încă din septembrie 1944 Academia Română era puternic lovită de presa comunistă („Scânteia”, „România Liberă”, „Victoria”), care cerea „democratizarea” ei, „curățirea de elementele reacționare”. Totuși a rezistat până în iunie 1948 când, prin decretul prezidențial nr. 76, este transformată în „Academia Republicii Populare Române”, căreia i se atribuie ca obiectiv principal „ridicarea nivelului material și cultural al poporului”. Potrivit acestui decret, „Academia Română (…) se transformă într-o instituție de stat” (art. 1), care „își va desfășura activitatea potrivit cu nevoile de întărire și dezvoltare a RPR” (art. 2). Vechii membri ai instituției au fost excluși în bloc, o mică parte fiind reprimiți în noul for, completat cu personalități devotate partidului. Președinte de onoare a fost numit savantul C.I. Parhon, același care semnase și decretul de distrugere a Academiei vechi, atunci în calitate de președinte al Prezidiului MAN. Mare parte a academicienilor demiși n-au mai fost lăsați nici măcar să-și ducă traiul de mizerie, ci la scurt timp au fost arestați, umplând închisorile și, unii, murind acolo.
