n. 1933, com. Coroi, jud. Arad
student la Politehnica din Timişoara, liderul mişcărilor studenţeşti din octombrie 1956
Arestat în 30 octombrie 1956, este condamnat la 8 ani închisoare pentru „agitaţie publică”. A trecut prin închisorile Timişoara şi Gherla şi coloniile de muncă Salcia, Giurgeni şi Periprava. Eliberat în 3 februarie 1963, în urma unui decret de graţiere.
După 1989, membru în Parlamentul României din partea PNŢCD (1996-2000) şi lider marcant al Asociaţei Foştilor Deţinuţi Politici
Timişoara – octombrie 1956
23-26 octombrie – revoluţia din Ungaria. Datorită posturilor de radio străine, inclusiv cele maghiare şi iugoslave studenţii au fost informaţi despre ce se întâmpla în ţara vecină şi despre implicarea colegilor lor în această mişcare.
27 octombrie – boicotarea şedinţelor pe grupe de studenţi care trebuiau să prelucreze Circulara 22 a CC al PMR privind evenimentele din Ungaria
28-29 octombrie – se constituie printre studenţii Facultăţii de Mecanică grupul de iniţiativă pentru organizarea şi coordonarea unor acţiuni de protest. Printre iniţiatori: Aurel Baghiu, Caius Muţiu, Teodor Stanca, Frederich Bart, Ladislau Nagy, Valentin Rusu, Heinrich Drobny. Ei stabilesc organizarea, în ziua de 30 octombrie, orele 14, a unei mari adunări cu studenţii din întreg centrul universitar timişorean.
30 octombrie – dimineaţa are loc mobilizarea studenţilor
– este invitat la adunare rectorul Institutului Politehnic, decanii facultăţilor şi ministrul adjunct al Învăţământului, aflat la Timişoara.
– Conducerea Politehnicii declară ilegală adunarea studenţească şi încearcă să împiedice desfăşurarea ei.
– La orele 14 încep să se adune studenţii în amfiteatrul Facultăţii de Mecanică. Numărul total ajunge la cca. 2000. La adunare vin rectorul Politehnicii, ministrul adjunct al învăţământului şi 2 reprezentanţi ai CC al PMR, Petre Lupu şi Ilie Verdeţ. (vezi poză clădirea Politehnicii)
– Între orele 14 – 19 se desfăşoară adunarea. Studenţii îşi arată nemulţumirile faţă de situaţia din România. Se strigă sloganuri ca „Afară ruşii din ţară!”, „Vrem adevărul! Ne-am săturat de minciuni!”, „unde sunt libertăţile prevăzute în constituţie!”. Reprezentanţii partidului promit că vor aduce la cunoştinţa conducerii doleanţele lor şi că nimeni nu va avea de suferit de pe urma acestei adunări.
– După plecarea oficialităţilor, studenţii redactează un Memoriu.
– Orele 20 – studenţii părăsesc amfiteatrul
– Orele 21 – încep primele arestări. Cei opt studenţi care au lut primii cuvântul sunt duşi la Securitate, restul celor prezenţi fiind duşi sub escortă militară în lagărul de la Becicherecu Mic.
– 31 octombrie – are loc o demonstraţie de stradă în sprijinul celor arestaţi. Coloana de studenţi (cca 1000 de participanţi) pornesc de la Institutul Agronomic spre centrul oraşului. În faţa catedralei sunt înconjuraţi de trupe ale armatei şi securităţii. Studenţii sunt transportaţi tot la Becicherecu Mic.
– au loc altercaţii între studentele de la căminul din apropierea Catedralei şi soldaţii care le sechestrează în cămin. Fetele strigă sloganuri anitcomuniste şi cer eliberarea colegilor arestaţi
– studenţii de la Medicină declară greva foamei, refuzând orice dialog cu autorităţile, baricadându-se în cămin.
– în noaptea de 30 spre 31 octombrie sunt evacuate mai multe cămine studenţeşti, studenţii fiind duşi la Becicherecu Mic, iar fetele în cazarma grănicerilor din Calea Lipovei.
– Oraşul este plin de trupe blindate. Facultăţile sunt închise, căminele înconjurate de soldaţi. Continuă arestările studenţilor.
– se constituie un comandament special pe lângă Comitetul Regional PMR, pentru a lua măsuri de reprimare a mişcării studenţeşti.
1 noiembrie – se evacuează forţat căminul facultăţii de medicină, studenţii fiind duşi în lagăr lângă ceilalţi colegi ai lor. În perioada 31 octombrie – 4 noiembrie cca 3000 de studenţi vor fi transportaţi la Becicherecul Mic. Dintre aceştia cca 900 sunt supuşi anchetelor pentru depistarea liderilor. Un lot de 24 este depus la Securitate.
După 1 noiembrie se fac pregătiri pentru reluare cursurilor, condiţia fiind semnarea unei declaraţii de desolidarizare cu organizatorii demonstraţiilor.
4 noiembrie – trupele sovietice invadează Ungaria înăbuşind orice revoltă
15 – 16 noiembrie – primul lot compus din 7 studenţi şi un asistent universitar este judecat
20 – 21 noiembrie – al doilea lot, format din 23 de studenţi este judecat
După noiembrie urmează numeroase exmatriculări, care au continuat până în 1958.
citeşte şi Generaţia ’56
