(1885-1949)
Actriţă
Una din cele 8528 persoane (4375 familii de proprietari de pământ) ridicate de organele de Securitate în noaptea de 2/3 martie 1949 în baza decretului 83, deportate în locuri dinainte stabilite pe termen nedeterminat. Ridicată de la moşia sa din Ruşavăţu.
Neasigurându-i-se asistenţa medicală necesară, a intrat în comă diabetică.
A murit la 21 martie 1949.
***
Decretul nr. 83 / 2 martie 1949
Strategia infiltrării partidului comunist în societatea rurală s-a bazat pe „lichidarea moşierimii ca clasă” şi pe „îngrădirea” ţăranilor mijlocaşi, consideraţi agenţi ai capitalismului, care trebuie anihilaţi ca instrumentele „luptei de clasă”.
Lichidarea moşierilor s-a desăvârşit printr-un „supliment” la reforma agrară din martie 1945: decretul nr.83/1949. În noaptea de 2/3 martie 1949, la ora 2, echipe de activişti şi securişti au scos din casele lor (rareori palate, de cele mai multe ori conace de ţară, semănând cu nişte locuinţe mai răsărite) peste 4375 de familii din mediul rural, totalizând peste 8528 de membri. Locuinţele, cu întregul lor inventar, inclusiv hainele de corp, au fost confiscate, iar „moşierii”, între care mulţi erau doar fermieri obişnuiţi, au fost „dislocaţi” în localităţi cât mai îndepărtate, pe care nu au mai avut dreptul să le părăsească până la începutul anilor 60, fiind supravegheaţi de Miliţie şi obligaţi să se prezinte la controale periodice.
„Moşierilor” găsiţi în noaptea de 2 / 3 martie în alte localităţi li s-a fixat domiciliu obligatoriu acolo, iar cei aflaţi în străinătate au rămas acolo, mărind rândurile exilaţilor.
În jargonul oficial, aceste deportări au fost numite „operaţiuni ale oamenilor clasei muncitoare pentru strângerea moşierilor expropriaţi în vederea trecerii la stat a tuturor bunurilor ce posedau aceştia, rămase de la reforma agrară din 1945, bunuri ce aparţineau clasei muncitoare”
Este interesant că operaţiunea fulger din noaptea de 2/3 martie 1949 a fost încredinţată Ministerului Agriculturii, condus de activistul Vasile Vaida, şi că guvernul R.P.R. era condus de un moşier, prim-ministrul Petru Groza.
Tuturor, li s-a „legalizat” situaţia abia peste un an, printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniştri (nr. 1154 din 26 octombrie 1950) care instituia pedeapsa de „domiciliu forţat”. Cu această acoperire, statul comunist şi-a pus în carantină o importantă parte a elitei economice, ai cărei componenţi au devenit nişte „paria”, împiedicaţi să-şi practice profesiunea şi să-şi termine studiile.
(text din expoziţia Ţăranii şi comunismul, realizată de CISAC, curator Romulus Rusan, 2009)
