Home » Română » Memorial » Din "marea de amar" » Traian Dorz

Traian Dorz

posted in: Din "marea de amar"
(1914-1989)
 

S-a născut la 25 decembrie 1914 în comuna Livada Beiuşului, judeţul Bihor.
A aderat în anul 1934 la mişcarea „Oastea Domnului”.
 
Începând cu anul 1947 a fost arestat de mai multe ori petrecând în detenţie un total de 16 ani de În 1952 a fost a primit o condamnare administrativă de 60 de luni, la motivul încarcerării specificându-se „conducător al sectei Oastea Domnului”. Eliberat în 1954, i se stabileşte DO în Bărăgan, la Dropia.
Ultima arestare s-a produs în 1959, infracţiunea săvârşită, aşa cum apare în fişa sa matricolă,: „Oastea Domnului”. A fost condamnat pentru „uneltire contra ordinii sociale” la 16 ani muncă silnică, fiind eliberat prin decretul de graţiere din 1964. 
După eliberarea din închisoare, a fost urmărit, supravegheat şi chiar anchetat de Securitate. 
 
 
 
 
Mi-aduc aminte cum lucram poeziile în acei ani lungi din închisoare unde n-aveam nici caiet, nici carte, nici creion, nici hârtie, nici nimica. A trebuit să învăţ şi să le reţin în memorie toate…. Trăiam zile, săptămâni, luni, ani de zile acolo închişi fără nicio ieşire nicăieri. Cum poţi să stai acolo, să petreci timpul lui Dumnezeu şi să nu lucrezi? Atunci ce trebuie să faci? N-ai creion, n-ai hârtie, dar ai o memorie de la Dumnezeu! Deprinde-o, sileşte-o să înveţe şi să reţină. A venit o idee, am scris prima strofă… în gând! Am reţinut-o… am mers spre a doua strofă… am reţinut-o, am repetat întâi şi pe prima şi pe-a doua, apoi am făcut a treia. Şi-am repetat prima şi-a doua şi-a treia. Şi-am făcut a patra şi-am repetat prima a doua, a treia şi-a patra, şi-am făcut a cincia, şi-am repetat prima, a doua, a treia… şi tot aşa până la a opta. Când am făcut a doua poezie, am repetat şi pe prima să nu o uit. Apoi la a treia, la patra am repetat şi pe prima şi pe-a doua şi pe-a treia şi pe-a patra. Şi la douăzeci de poezii aveam capul plin. Şi le repetam toate şi le reţineam. A fost mai greu când am ajuns la cincizeci, la şaptezeci, la o sută, la două sute. După aceea nici n-aveam timp. Dacă le repetam toate îmi trebuiau trei zile ca să le repet la rând… Şi după cinci-şase ani când am ieşit din închisoare am luat condeiul şi hârtia şi am pornit înapoi şi am întors filele memoriei şi am putut să scriu cântările anilor, cântările roadelor, cântări de drum, cântări îndepărtate, cele mai multe… de pe-acolo sunt.
 
Un fragment din documentarul Un poet creştin: Traian Dorz, în Memorialul Durerii realizat de Lucia Hossu-Longin.
 
 
citeşte şi