(12 martie 1909 – 4 august 2003)
Artist liric, prim solistă a Operei din Bucureşti (1929-1960), Berlin (1934-1935) şi Viena (1940-1944)
Arestată la 20 iunie 1961, împreună cu alţi solişti de la Opera din Bucureşti (Cornelia Gavrilescu, Kuki Cojocaru, Dinu Bădescu, Șerban Tassian), şi condamnată pentru „huliganism” la 7 luni închisoare corecţională. A fost eliberată la 22 ianuarie 1962.
Arestarea sa s-a încadrat în acţiunea de eliminarea din viaţa publică a unor personalităţi culturale interbelice. Mai mult, după eliberarea sa, a fost obligată să participe, în martie 1962, la o şedinţă publică ţinută la Opera română în care cei abia eliberați din închisoare au fost „condamnaţi” pentru faptele lor, chiar de colegii de scenă.
Un amplu portret al Valentinei Crețoiu a fost realizat de Ioana Bentoiu în cartea Dragoste și voce de femeie. Valentina Crețoiu, Ed. Muzicală, 2003
***
La Malmaison. Numai la Malmaison am stat. Și acolo era, am auzit într-o zi, nu ştiam că era şi Tassian luat, şi într-o zi l-am auzit tuşind şi i-am auzit vocea, vorbind tare. Ținea conferinţă despre Schumann, nu ştiu cui îi vorbea despre Schumann…
Am avut o şedinţă (la proces, n.ed.) foarte urâtă cu un procuror militar, un securist care venise înainte de proces şi care m-a insultat, a striga la mine că mă bagă la 12 ani că atâta a cerut, că atâta îmi dă, 12 ani…
…Mi-a arătat colonelul care mă ancheta două dosare. Două dosare aşa de groase şi aşa de mari. Şi scria Element Valentina Creţiou, element dizolvant. De ei scris. Deci eram element dizolvant. Dizolvam societatea, prietenii, colegii, studenţii – când am ieşit la pensie mă numiseră la Conservator profesoară -… Şi ce am citit în dosarele alea a fost aşa de îngrozitor.
…La proces. Şi a început avocatul aşa într-un fel, nu ştiu exact că atunci mi s-a urcat sângele la cap şi nu mai ştiu ce am spus exact. A început să spună Vă rog înainte de orişice clienţii mei nu uitaţi că sunt artişti şi artiştii nu sunt nişte oameni normali. Artiştii au fanteziile lor pe care le transpun şi-n viaţă. Şi eu am cerut atunci cuvântul: „Doresc să mulţumesc domnului avocat pentru apărare, pentru introducere şi cu o mică rectificare, de-acum înainte îmi fac apărarea singură.” Şi am terminat cu el.
Fragment din interviul cu Valentina Creţoiu, realizator Georgeta Pop, 2001, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 1405
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.
