Oameni veseli, care alegorice, dansuri populare și altele. Ai putea zice: „Frumoase erau defilările de 1 Mai”. Aș zice și eu la fel, dacă nu mi-aș aminti câteva lucruri care fac să-mi piară entuziasmul.
Listele de participare se făceau cu mult timp înainte, de către șefii de la instituția în care erai angajat. Singura scuză acceptată pentru a fi șters de pe listă era o boală gravă, pentru care trebuia să aduci certificat medical, ori un deces în familie.
În ziua defilării te sculai cu noaptea-n cap, spre a fi prezent acolo unde se forma coloana. Se repartizau materialele de propagandă. Erai fericit dacă nu ți se dădea să cari vreun portret de conducător sau vreo lozincă mare, mai ales dacă bătea bine vântul. Stăteai câteva ore bune până începea mersul propriu-zis. Nu puteai să pleci pe șest după ce ai făcut prezența, fiindcă de o parte și de alta a coloanei erau niște tovarăși de nădejde care te trimeteau înapoi în rând. Nu conta că erai frânt de oboseală când treceai prin fața tribunei. Trebuia să ai o față radioasă și să strigi lozincile pe care le-au dat șefii.
Când, în sfârșit, ai trecut de tribună, alergai disperat să te agăți de un mijloc de transport, să ajungi mai repede acasă, unde nu te mânau doar setea și foamea, ci și alte necesități imposibil de satisfăcut pe parcursul defilării.
Mărturia dnei Lucica Albinescu (mărturie din Arhiva Memorialului Sighet)
Prezentăm o galerie de fotografii de la defilările de 1 mai din 1948, 1950, 1951 și 1953 (Arhiva foto a Memorialului Sighet, fond Fototeca ziarului România Liberă )
1 mai 1948
1 mai 1950
1 mai 1951
1 mai 1953
