Iuliu Maniu despre preşedintele Roosevelt
13 aprilie 1945
Telegramele au anunţat ieri moartea preşedintelui Roosevelt. Magistratura lui, de abia începută, va fi continuată de vice-preşedintele Harry Truman. Sfârşitul lui Roosevelt era aşteptat. La conferinţa de la Yalta, starea sănătăţii lui îndrituia pronosticuri fatale cu scadenţă apropiată.
Aseară, într-o conversaţie intimă, l-am întrebat pe Preşedinte dacă dispariţia lui Roosevelt este de natură să sporească îngrijorările privind situaţia României şi durata ocupaţiei sovietice şi să încurajeze tendinţele expansioniste ale lui Stalin în dauna vecinilor ei. Maniu mi-a răspuns că, din punctul de vedere al intereselor americane, Roosevelt a acumulat în lunga lui lunga lui magistratură merite de necontestat raportate la redresarea economică a Statelor Unite. De asemenea, nu pot fi contestate de către europeni meritele lui de a fi intervenit în război cu aport decisiv prin Legea de împrumut şi închiriere şi prin ajutorul substanţial în armament, echipament de transport şi alimente acordat cu generozitate Angliei şi Uniunii Sovietice. S-ar putea ca istoria să-l înscrie ca factor principal al redresării forţelor sovietice şi al contra-ofensivei care a măturat Wehrmacht-ul de la Volga pâna în inima Germaniei. În acest sens, şi mai cu seamă datorită prezenţei masive a armatelor americane pe toate fronturile de luptă împotriva puterilor Axei, el va figura printre principalii artizani ai victoriei aliaţilor.
(…) „Din punctul meu de vedere – a adăugat însă Maniu – Roosevelt poartă răspunderea de căpetenie pentru eşuarea planului iniţial conceput de Churchill de debarcare a aliaţilor occidentali în Balcani, plan care ar fi fost salvator pentru interesele noastre.
Desigur că stabilizarea viitorului nostru nu este exclusiv în funcţie de persoana preşedintelui american, cu toate că influenţa unui mare preşedinte în aşezarea unei păci echitabile şi în stabilirea unor relaţii acceptabile între state ar putea fi hotărâtoare. Nu consider că dispariţia lui Roosevelt ar atârna negativ în cumpăna viitoarei aşezări a României!”
Din Corneliu Coposu, „File dintr-un jurnal interzis”, editor Doina Alexandru, Bucureşti, Editura Vremea, 2014