Home » Română » Memorial » Din "marea de amar" » 13 aprilie 1963 – desființarea închisorii politice de la Râmnicu Sărat

13 aprilie 1963 – desființarea închisorii politice de la Râmnicu Sărat

posted in: Din "marea de amar"

Studiu de caz Râmnicu Sărat - Muzeul Sighet: Sala 6 – România închisorilorConstruit la sfârşitul secolului al XIX-lea, penitenciarul Râmnicu Sărat a funcţionat  până în 13 aprilie 1963.

Primii deţinuţi politici au fost aduşi în 1947: ţărani care nu îşi puteau achita cotele, membri sau susţinători ai partidelor democratice din zonă. Până în 1952 penitenciarul a funcţionat mai mult ca un punct de tranzit, către alte închisori.

În 1955 sunt transferaţi o parte din supravieţuitorii lotului Maniu, care fuseseră încarceraţi la Sighet – Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Victor Rădulescu-Pogoneanu -, iar după revolta de la Aiud, din aprilie 1957, au fost transferaţi aici iniţiatorii revoltei – Ion Ovidiu Borcea, preotul Mihai Balica, Vasilică Munteanu, Ion Diaconescu, Victor Anca, Ion Bărbuş, Ion Puiu -, iar  ulterior vor fi aduși aici, printre alții, Augustin Vişa, Corneliu Coposu, sublocotenentul partizan Jenică Arnăutu.

„Dacă închisoarea din Piteşti s-a caracterizat prin violenţa colectivă, cea din Râmnicu Sărat a excelat prin exterminarea individuală într-o linişte de mormânt”, afirmă Cicerone Ioniţoiu.

Deţinuţii erau izolaţi unii de alţii, încarceraţi în 36 de celule. Izolării i se adăugau foamea, frigul, bătăile. Acest regim de exterminare a dus la apariţia mai multor proteste. Astfel, Ilie Lazăr a protestat în mai multe rânduri faţă de lipsa de îngrijire medicală; Jenică Arnăutu a declarat greva foamei în iulie 1959, cerând internarea într-un spital pentru a beneficia de un tratament adecvat (până să obţină aprobarea, a murit, în noiembrie 1959); Ion Mihalache a protestat în mai multe rânduri împotriva tratamentului la care era supus, în lipsa oricărei asistenţe medicale. Supus şicanelor şi torturilor comandantului Alexandru Vişinescu, liderul naţional-ţărănist Ion Mihalache a murit în martie 1963.

După desfiinţare, penitenciarul a fost folosit până în 1989 ca depozit.

 

Muzeul Sighet: Sala 6 – România închisorilor

 

mai multe informații despre peninteciarul Râmnicu Sărat în Andrei Muraru (coord.), Clara Mares, Dumitru Lacatusu, Cristina Roman, Marius Stan, Constantin Petre, Sorin Cucerai, Dictionarul penitenciarelor din Romania comunista (1945-1967), Studiu introductiv de Cristina Roman, Postfata de Marius Oprea, Polirom, 2008