18 iulie 1955 – fraţii Ion şi Gheorghe Chiraş, membri ai grupului de rezistenţă Vatamaniuc-Motrescu din Bucovina, sunt împuşcaţi mortal în timpul unei lupte cu Securitatea la Ursoaia Mică
Ion CHIRAŞ
(n.12 noiembrie 1903, în comuna Suceviţa, judeţul Rădăuţi), ţăran
mai 1950-1955, membru al grupului Gavril Vatamaniuc
Partizanul Ion Chiraş mort în luptele cu trupele de Securitate, fotografie realizată de Securitate
Gheorghe CHIRAŞ
mecanic din Suceviţa, judeţul Rădăuţi;
mai 1950-1955,membru al grupului Gavril Vatamaniuc
***
Grupul Gavrilă Vatamaniuc-fraţii Chiraş-Vasile Motrescu (1949-1955)
În mai 1950, Gavrilă Vatamaniuc a constituit un grup împreună cu fraţii Ion şi Gheorghe Chiraş, din comuna Suceviţa, grup care avea să reziste mai mulţi ani, printre altele şi datorită relaţiei speciale existente între membri. În 1952 lor li s-a alăturat Vasile Motrescu, care a avut un statut special în grup, el alegând să se izoleze uneori de ceilalţi partizani. Grupul activat în zona montană a comunelor Suceviţa, Voitinel şi Vicovu de Jos.
Prin sentinţa nr. 968/19 iulie 1956 a Tribunalului Militar al Regiunii a 2-a Bucureşti, aflat în deplasare la Suceava, Gavrilă Vatamaniuc a fost condamnat la la muncă silnică pe viaţă, iar Vasile Motrescu la moarte, în contumacie. Vasile Motrescu avea să fie prins în noaptea de 13/14 ianuarie 1958, în casa lui Gavril şi Valeria Sfichi gazdele sale, ţărani penticostali din comuna Gălăneşti. În acel moment renunţase la acţiunile violente, fiind preocupat mai ales de aspectele spirituale ale vieţii. Avea să fie executat la Botoşani, la 29 iulie 1958.
Susţinătorii partizanilor s-au ales şi ei cu pedepse grele.
(fragmente din prezentarea grupului realizată de istoricul Dorin Dobrincu – material documentar pentru Memorialul Sighet. Sala 48 – Rezistenţa anticomunistă din munţi
