La propunerea europarlamentarului român Monica Macovei, în 18 octombrie a avut loc la Bruxelles, sub înaltul patronaj al preşedintelui Parlamentului European, vernisajul expoziţiei Memoria ca formă de justiţie, realizată de echipa Academiei Civice şi a Memorialului Sighet, cu prilejul ajungerii la majorat a acestuia. O secţiune a expoziţiei a fost dedicată deportărilor în Bărăgan.
Transcriem mai jos mesajul domnului Jerzy Buzek, ca şi fragmente din intervenţiile celor trei vorbitori: Monica Macovei, iniţiatorul acţiunii, Ana Blandiana, preşedintele Memorialului, şi Stéphane Courtois, autorul Cărţii negre a Comunismului şi rector al Şcolii de Vară de la Sighet.
Dragi prieteni, vă mulţumesc că sunteţi lângă noi, în această seară, la vernisajul expoziţiei Memoria ca formă de justiţie – Memorialul Sighet, organizată împreună cu Academia Civică, a cărei preşedinte este doamna Ana Blandiana. Vreau să ne amintim în această seară şi în zilele care urmează, văzând această expoziţie, de deportaţii români, de morţii români, de deţinuţii români care au luptat împotriva comunismului. În seara asta, printre noi sunt o parte dintre cei care în acele vremuri au luptat şi au supravieţuit. De asemenea, sunt urmaşi ai celor care, din păcate, nu au supravieţuit. Nu putem să avem un viitor curat fără a ne cunoaşte trecutul. Această expoziţie este o formă de justiţie simbolică pentru că Memorialul de la Sighet, care a alcătuit această expoziţie, numită chiar Memoria ca formă de justiţie, este un reper şi este singura instituţie de acest fel din România, o instituţie care face cercetare în domeniul crimelor comunismului şi al rezistenţei anticomuniste (…) Vreau să subliniez susţinerea internaţională pe care o avem în acest demers.
MONICA MACOVEI
Cu 18 ani în urmă, atunci când am prezentat Consiliului Europei proiectul primului Memorial al Victimelor Comunismului din lume, argumentul meu principal, poate cel mai convingător, a fost acela că nu putem să visăm o Europă unită decât în măsura în care vom fi în stare să ne unim nu numai politicile, ci şi obsesiile. Pentru că obsesiile noastre, după cei 45 de ani de după război pe care i-am trăit diferit, erau extrem de diferite. Iar obsesia Europei de Est, deci şi a României, era aceea a suferinţei pe care o îndurase şi pe care o aducea ca pe o zestre patrimoniului comun european. Pentru că suferinţa este un patrimoniu. Iată de ce, atunci când vă mulţumim emoţionaţi pentru invitaţia de a prezenta aici Memorialul de la Sighet, o facem cu o bucurie care nu este numai pentru noi, ci şi pentru dumneavoastră. Este vorba de bucuria de a vă descoperi neindiferenţa şi de a recunoaşte ceea ce, atâţia ani, ne-a despărţit, ceea ce ne diferenţiază încă, din păcate. Îi suntem recunoscători doamnei Monica Macovei că a avut iniţiativa de a ne da posibilitatea să prezentăm jumătatea de secol de istorie comunistă care a avut drept combustibil ura şi care, din nefericire, a lăsat serioase reziduuri, care încă ne împiedică să funcţionăm normal în toate fostele ţări comuniste.
„Vreţi să înţelegeţi România de azi? Vizitaţi Memorialul Victimelor de la Sighet!“ – am scris pe un afiş al Memorialului. Sensul acestei invitaţii, care conţine esenţa muncii noastre de 18 ani şi a rezultatelor ei notabile, este că Memorialul nu este un drum spre trecut, este un drum care trece prin prezent pentru a ajunge în viitor. (…)
Şi asta nu numai ca o dovadă de optimism, ci ca singura cale posibilă pentru a ieşi din trecut.
ANA BLANDIANA
Aş dori întâi de toate să îmi manifest marea bucurie de a fi în această seară aici, la această expoziţie. Este un veritabil eveniment istoric atât pentru Memorialul Sighet, pentru România, cât şi pentru întreaga muncă de decomunizare care se face în Europa. Aş dori să semnalez în acest context prezenţa domnului Göran Lindblad, care este un eminent reprezentant al acestei direcţii. (…) Aş vrea însă să revin la sensul Memorialului. Fără decomunizare nu se poate vorbi de democratizare. Decomunizarea, care acompaniază procesul de democratizare, nu este o muncă uşoară, este o bătălie: politică, mediatică, intelectuală. Dar este mai ales o bătălie asupra istoriei şi memoriei, de unde vine şi importanţa Memorialului Sighet. Principala sarcină a celor care au fost la putere până în 1989, a călăilor, a constat în a împiedica accesul la istorie, prin interzicerea accesului în arhive. Dar au acţionat chiar şi mult mai complex, prin încercarea de a distruge memoria victimelor, împiedicând victimele să aibă propria lor memorie. Este ceea ce unul dintre colegii mei francezi numea memoricid. Din această cauză Memorialul are un rol atât de important. Este ceea ce Ana Blandiana explica printr-o formulă remarcabilă: „Memoria ca formă de justiţie“. Călăii nu vor să le fie aplicată justiţia. Iată de ce această muncă trebuie făcută cu mare intensitate şi tenacitate şi trebuie mai ales să vizeze tânăra generaţie. Şi tocmai acest lucru îl face Ana Blandiana la Memorial, prin Şcoala de Vară, al cărei rector mi-a făcut onoarea să fiu.
Pentru a încheia şi pentru a vă arăta că rămân un veşnic optimist în ceea ce priveşte această luptă, v-aş cere doar un exerciţiu de imaginaţie: credeaţi, în urmă cu 22 de ani, că regimul Ceauşescu va cădea? Credeaţi, în urmă cu 5 ani, că va avea loc o asemenea expoziţie despre Memorialul Sighet la Parlamentul European, în inima Europei? Deci, vă daţi seama cât de mult s-a progresat în această direcţie?
STÉPHANE COURTOIS
Dragă doamnă Macovei, dragă doamnă Blandiana, dragi prieteni, această expoziţie este despre martirii unor vremuri pe care nu trebuie să le uităm. Este despre oameni care au fost lumina călăuzitoare prin întunericul comunismului. Regimurile totalitare conduc prin forţă, intimidare şi teamă, fără limită şi fără scrupule. Distrug familii, legăturile dintre oameni, îi instigă pe prieteni unii împotriva altora şi manipulează istoria, memoria şi chiar imaginaţia. Victimele comunismului şi cei din rezistenţa anticomunistă au făcut istorie. Sacrificiul lor nu va fi uitat. Alături de oamenii curajoşi care au dărâmat în mod paşnic zidurile acum 22 de ani, ei sunt adevăraţii eliberatori ai Europei. Ei ne-au redat demnitatea. Căderea Zidului Berlinului şi a Cortinei de Fier a condus la unificarea Europei. Libertatea se bazează pe solidaritate, atât astăzi, cât şi când eram implicat în mişcarea Solidaritatea în anii ’80. Uniunea Europeană ne dă speranţa că generaţiile viitoare nu vor trăi din nou în regimuri totalitare. Pentru ei, şi pentru noi înşine, trebuie să ne amintim de cei arestaţi, ucişi, torturaţi, ca şi de cei care au rezistat în pofida ameninţărilor. Aduc omagiile mele tuturor oamenilor curajoşi din România, care au luptat împotriva comunismului şi care au fost o sursă de inspiraţie pentru ceilalţi.
JERZY BUZEK
