Cu prilejul comemorării a două decenii de la distrugerea Spitalului Brâncovenesc, Fundaţia Academia Civică şi Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet au organizat duminică, 28 martie a.c., orele 11, o dezbatere-evocare. La discuţia moderată de Ana Blandiana, preşedinta Fundaţiei Academia Civică, au participat martori oculari ai istoriei spitalului. Academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici (preşedintele Fundaţiei Aşezămintelor Brâncoveneşti) a vorbit despre glorioasă tradiţie a ctitoriei. Prof. dr. Dinu Antonescu a evocat şcolile medicale dezvoltate sub cupolele ilustre ale spitalului. Prof. dr. Theodor Ionescu, fostul director al spitalului, şi prof. as. dr. Mariana Florian, care a lucrat în Institutul Naţional de Medicină Fizică şi Recuperare Medicală, au evocat momentul demolării şi funestele sale semnificaţii. Prof. ing. Nicolae Noica a descris cercetările pe care le-a făcut asupra structurii de rezistenţă a ceea ce poate fi considerat nu numai un monument istoric şi ştiinţific, ci şi un monument tehnic. În sfârşit, prof. arh. Aurelian Triscu a evocat atmosfera umană şi ambianţa arhitectonică a cartierului căzut în anii ’80 sub lama buldozerelor. Pe parcursul dezbaterii au fost proiectate imagini cu Aşezămintele Brâncoveneşti.
Aşezămintele Brâncoveneşti, situate în inima centrului istoric al Bucureştiului, au fost fondate în 1835-1838, fiind o ctitorie a Saftei Brancoveanu. În spitalul creat pentru ajutorarea oamenilor nevoiaşi, medicii timpului puneau, totodată, bazele unei şcoli ştiinţifice. Mistuite de un incendiu, clădirile au fost refăcute în anii 1880-1890, iar în procesul de modernizare, care a continuat la începutul secolului XX, planşeele de lemn au fost înlocuite cu planşee dintr-un material nou – betonul armat – a cărui folosire de-abia începuse pe plan mondial. În secolul XX, Spitalul Brâncovenesc a devenit o instituţie medicală pilot, în cadrul căreia s-au dezvoltat şcoli medicale profilate pe mai multe specialităţi. Trei generaţii de doctori au transformat bolniţa veche de un secol într-un spital modern, sincron cu medicina europeană. Din păcate, totul a fost spulberat într-o singură zi – 29 martie 1984 – când, pentru înfăptuirea planului funest de creare a unui centru civic croit pe măsura grandomaniei paranoice a lui Nicolae Ceauşescu, clădirile încărcate de istorie au fost demolate, iar personalul medical de elită, precum şi logistica, au fost împrăştiate în cele patru colţuri ale Capitalei.
