În Calafindeşti (comună din fostul judeţ Rădăuţi, aflată azi în judeţul Suceava) revolta ţăranilor împotriva colectivizării s-a desfăşurat la 6 august 1949.
Conflictul a pornit la Calafindeşti de la reţinerea, cu câteva zile înainte, a unui ţăran (Ion Diaconescu), care, potrivit Miliţiei, comisese o ilegalitate pentru că luase de pe propriul teren doi snopi de grâu ca să îşi hrănească animalele. Câteva sute de ţărani s-au adunat în centrul comunei şi au cerut eliberarea ţăranului. Refuzaţi de autorităţile locale, ţăranii au intrat în sediul primăriei şi au distrus telefonul, apoi s-au îndreptat spre postul de miliţie, unde au continuat să ceară eliberarea lui Ion Diaconescu. În acelaşi timp, ei au scandat lozinci împotriva autorităţilor comuniste şi împotriva URSS-ului.
Deși țăranii au tăiat firele de telefon, Securitatea şi Miliţia au fost, totuşi, alertate de către moaşa comunală.
Trupele de Securitate şi Miliţie venite în Calafindeşti au fost întâmpinate de un număr mare de ţărani, care se adunaseră după ce fusese dată alarma prin tragerea clopotului. Oamenii au fost somaţi să meargă acasă, însă aceştia au continuat să ceară eliberarea lui Ilie Diaconescu. Soldații au deschis focul în plin asupra ţăranilor, fiind împuşcaţi mortal patru dintre ei, alte patru persoane fiind rănite.
Morţii au fost puşi în maşini şi duşi la Rădăuţi, unde au fost înmormântaţi într-o groapă comună.
Răniţii au fost dinternaţi în spital la Rădăuți
Familiile celor morţi au fost ridicate de autorităţi la 9 august 1949 fiind îmbarcate în vagoane de animale şi duse cu domiciliu obligatoriu în Bărăgan.
Pentru evenimentele din Calafindeşti au fost considerate vinovate 13 persoane. O parte dintre acestea au fost arestate la scurt timp după revoltă, iar altele au fost reţinute în primăvara anului 1950.
Prin Sentinţa nr. 467/1950 a Tribunalului Militar Iaşi au fost pronunţate condamnări cuprinse între 10 luni şi 5 ani închisoare corecţională, ţăranii condamnaţi fiind acuzaţi de delictele de „instigare publică” sau „rebeliune”.
Au fost condamnaţi: Gheorghe Ursache, la 3 ani; Andrei Curcă, Andrei Jijie, Andrei Zaharia şi Costache Zaharia la câte 2 ani; Istrate Teodor, la 1 an; Dumitru Dăscăleanu, Dumitru Cutur şi Constantin Şchiopu la câte 10 luni; Elena Sârbu, la 8 luni.
Din Virginia Ion, Studiu introductiv în ”Să ne răsculăm că pământu’ ne ține pi toți”. Revolte împotriva colectivizării din Nordul Moldovei. Mărturii culese de Daniel Popa și Zenova Pavlică, editor, studiu itnroductiv și aparat critic Virginia Ion, seria Recviem pentru țăranul român nr. 7 (serie inițiată de Romulus Rusan), Fundația Academia Civică, 2019
