Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. decorează pe regele Mihai cu Ordinul Victoria cu o motivare obiectivă privind aportul deosebit al României la înfrângerea Germaniei. Într-o convorbire particulară, îl întreb pe Maniu dacă politica stalinistă faţă de ţara noastră va fi reconsiderată. Maniu îmi răspunde negativ. Consideră decorarea regelui drept un act de curtoazie, care nu putea fi evitat. Nu vede cum ar putea fi revizuită concepţia imperialistă a Rusiei şi tendinţa ei de anihilare a ţărilor care stau în drumul expansiunii ruseşti spre Dardanele şi Adriatica. Crede că răsturnarea monarhiei din România a fost doar ajurnată, din motive de oportunitate, şi că va fi înfăptuită în momentul pe care ruşii îl vor găsi favorabil, indiferent de concesiile şi dovezile de supunere la care s-ar preta regele, dacă puterile apusene nu vor fi în situaţia de a manifesta o opoziţie categorică şi fermă. Fac remarca subsidiară că guvernul Groza şi Partidul Comunist din România au lansat în ultima vreme formula „Regele poporului”, au introdus sistemul aclamării regelui la diferitele prilejuri festive şi aniversări şi nu mai subliniază caracterul republican al doctrinei lor marxiste. Maniu îmi răspunde zâmbind: „Dar asta nu depinde de ei. Ei sunt nişte docili executanţi ai unui program care se trasează la Kremlin şi pe care îl îndeplinesc cu fidelitate, iar uneori chiar cu fervoarea care caracterizează servilismul şi excesul de zel.”
din Corneliu Coposu, File dintr-un jurnal interzis, ediţie îngrijită de Doina Alexandru, Ed. Vremea, 2014
