”În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie. Luând fiecare caz în parte, te cutremuri mai mult decât în faţa statisticii efectuate pe mii sau milioane de cazuri. Fixând un singur chip înţelegi mai mult decât dintr-un convoi de sclavi. Istoricul care a murit la Sighet pentru că a refuzat să-şi abjure scrierile; bătrânul colonel care a străbătut toate fronturile şi a murit de septicemie după ce lipitorile i-au supt venele în orezăria unde fusese dus la muncă forţată; cei trei copii bănăţeni – doi gemeni de un an şi fratele lor mai mare – morţi de frig în decurs de o săptămână în bordeiul deportării lor în Bărăgan; studentul care s-a sinucis la Piteşti ca să scape de torturile „reeducării”; ţăranul cu un iugăr de pământ, mort în închisoarea unde a ajuns pentru că pusese la poştă o scrisoare „cu conţinut denigrator”; fiii şi fiicele respinşi de la şcoală ca „duşmani ai poporului”; mamele obligate să divorţeze de taţii închişi pentru a salva „dosarul de cadre al copiilor”; savantul care şi-a sacrificat viaţa pentru a salva de pneumonie un tânăr; marii ctitori ai României coborâţi de pe culmile Unirii din 1918 în temniţele mucegăite de la Galaţi, Sighet, Aiud şi Râmnicu Sărat…Toate aceste frânturi de imagini sunt acuzaţii la adresa regimului criminal care ne-a scos pentru o jumătate de veac din Europa şi a încercat să ne facă să uităm cine am fost…
…Nu toate victimele au fost martiri, dar toate ne roagă, din cerul lor, să nu le uităm.”
Romulus Rusan (2006)
A nu uita și a aduce aminte suferințele foștilor deținuți politici din comunism nu e doar o obligație morală și un tribut adus adevărului istoric, ci și un fel de a rămâne atenți la lumea contemporană, care și azi – la 30 de ani după căderea zidului Berlinului – este, încă, o lume post-comunistă.
Ne putem, desigur, întreba cât va mai dura postcomunismul într-o istorie globală care cuprinde nu numai China, Vietnamul și Coreea de Nord, ci și valurile crescătoare ale progresismului și corectitudinii politice la celălalt capăt al lumii și – iată! – războiul din Ucraina ca o consecință monstruoasă a visurilor sovietice de dominație planetară. Pentru că Putin nu este doar un autocrat corupt, bolnav de visuri de mărire la scară istorică, el este un fost ofițer KGB ajuns în vârful puterii totalitare pe care încearcă să o exporte.
A nu uita ce a însemnat comunismul – pe care l-am cunoscut cu prețul suferințelor noastre cotidiene și cu prețul vieților părinților noștri, fragmentate în închisori și lagăre – reprezintă nu doar un act de cunoaștere a trecutului, ci și unul de protejare a viitorului de forța malefică, la scară planetară, a consecințelor lui.
Ana Blandiana
Martie 2022
