Home » Français » Mémorial » „Mer de malheurs’’ » AURORA ILLE DUMITRESCU

AURORA ILLE DUMITRESCU

 

 

n. 13 februarie 1932, Beiuş, judeţul Bihor

Absolventă a Şcolii Pedagogice, studentă la Facultatea de Filosofie

 

A fost arestată în 13 decembrie 1951.
Judecată cu lotul Liviu Brânzaş în data de 3 ianuarie 1953, a fost condamnată la 6 ani închisoare corecţională de Tribunalul Militar Teritorial Oadea pentru „uneltire contra ordinii sociale”.
A fost încarcerată la penitenciarele Oradea, Jilava şi Mislea pentru doi ani de zile, iar după eliberare i s-a fixat domiciliu obligatoriu la Beiuş.
După eliberarea din închisoare a suportat numeroase şicane şi a fost urmărită de Securitate. Reuşeşte după 1964 să îşi finalizeze studiile, absolvind Facultatea de Istorie

Tatăl, Vasile Ille, ziarist, a suferit de asemenea două condamnări.

Soţul său, Cristian Florin Dumitrescu, a fost arestat în octombrie 1956, pe când era student al Facultăţii de Aviaţie cadrul Academiei Militare din Bucureşti. A fost iniţiatorul „Grupului Român de Rezistenţă”, format în 1955, din care făceau parte studenţi de la Academia Militară. A fost condamnat, în martie 1957, la 14 ani muncă silnică pentru „crimă de uneltire împotriva ordinii sociale”. A fost eliberat în februarie 1963, în urma unui decret de graţiere. După eliberare rămâne sub supravegherea Securităţii datorită atitudinii sale anticomuniste.

 

…Eu când am ajuns deja la Jilava, eram bolnavă de plămâni. Făcusem o apă la plămâni la Oradea. Şi am rămas cu aderenţe şi acum. …Eu am avut şi un soi de orgoliu, de încăpăţânare, cum să spun, eu nu m-am plâns niciodată! Nu am fost la nici un medic deşi aveam apă la plămâni! Şi aş fi putut să cer, dar aveam o aşa repulsie! Organică aproape! Dacă ei nu au ştiut că mi-au rupt mâna! Uite-te aici, nu am spus nimănui niciodată, mi se umflase, stăteam cu ea la spate! Aveam un soi de îndârjeală, probabil datorită vârstei… Aveam nouăsprezece ani, când ai idealuri, visezi, şi brusc ţi se taie toate aripile…

Dragă, cum să-ţi spun, noi suntem norocoşi că am scăpat, că suntem vii, foarte mulţi au murit acolo, că putem muri….Ştii ce se întâmplă, eu am avut la Jilava sentimentul acesta ciudat că te pot omorî într-o clipă…

Arhiva de Istorie Orală a Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, interviu nr. 293

 

 

Doamnei Aurora Dumitrescu, la 80 de ani,

LA MULŢI ANI!