posted in: „Mer de malheurs’’
S-a născut la 18 septembrie 1958 în închisoarea Văcăreşti.
După trei luni petrecute într-o celulă de închisoare, alături de mama sa, Iuliana, a fost luată şi dusă la un orfelinat unde, din fericire, a fost găsită de tatăl său.
Libertatea şi-a cunoscut mama abia când avea 6 ani.
IULIANA PREDUŢ
Născută la 16 iunie 1929, în comuna Corbi, judeţul Argeş, profesoară, fiica preotului Ion Constantinescu din Nucşoara – Argeş.
A fost arestată la 21 iunie 1958 şi torturată în ancheta Securităţii din Piteşti, cu toate că era însărcinată în luna a şaptea, fiind acuzată că pe când era elevă, îi aprovizionase şi nu îi denunţase pe partizanii din Muscel.
A fost condamnată, prin sentinţa 174/12.09.1959, la 12 ani muncă silnică pentru „omisiune de denunţ”.
La 18 septembrie 1958 la Văcăreşti a născut o fetiţă pe care a botezat-o Libertatea. După trei luni fetiţa este dusă la orfelinat. Iuliana Preduţ a fost eliberată în 1964. În momentul eliberării fiica sa avea 6 ani.
Iuliana Preduţ a murit la 1 octombrie 2002.
Părinţii Iulianei:
Tatăl, preotul Ioan Constantinescu (1906-1959), a fost arestat la 22 iunie 1958 şi condamnat la moarte pentru “acte de teroare”. Alături de alţi 15 membri ai grupului Arnăuţoiu, a fost executat la închisoarea Jilava, la 18 iulie 1959.
Mama sa, Justina Constantinescu, a fost arestată în iunie 1959, fiind condamnată la 15 ani închisoare pentru “favorizarea infracţiunii”. Va fi eliberată în 1964.
Citeşte şi
***
Grupul de rezistenţă “Haiducii Muscelului”
Grupul condus de Toma Arnăuţoiu (în care au intrat Petre Arnăuţoiu, Maria Plop, Titu Jubleanu, Maria Jubleanu, Constantin Jubleanu, iar ulterior şi Ion Marinescu) a rezistat mai mulţi ani, ducând lupte cu Securitatea, înregistrând pierderi proprii, dar provocând mult mai multe în rândurile forţelor represive. În cele din urmă, partizanii au intrat într-o totală şi cvasiperfectă clandestinitate, fapt datorat în bună măsură unei destul de largi şi loiale reţele de susţinători (un rol aparte l-au avut Marinica Chircă şi Elisabeta Rizea). Însă în mai 1958 ultimii membri ai grupului au fost capturaţi prin trădare (unul s-a sinucis la capătul unei lupte), la fel ca mulţi dintre susţinătorii lor.
Represiunea a fost cumplită şi extinsă, mai multe loturi au fost judecate de Tribunalul Militar Bucureşti în 1959, acordându-se 16 condamnări la moarte, inclusiv Toma Arnăuţoiu, dar şi numeroşi ani de temniţă.
Grupul de rezistenţă Toma Arnăuţoiu a fost considerat printre cele mai importante din România, lungi perioade de timp fiind pus de Securitate chiar în capul listelor privind „bandele din munţi”.