Home » Français » Mémorial » „Mer de malheurs’’ » Gen. Aurel Aldea

Gen. Aurel Aldea

ALDEA Aurel E., n. 28 mar. 1887, Slatina, general, fost ministru; ar. 27 mai 1946, cond. m.s.v. pt. că „a acţionat în organizaţii subversive”; † 17 oct. 1949, Aiud (RPC; RC; CI; RL 6.08.1992; Drpt. 13.01.1994; ASRI D1773; EŞ; RSC Aiud; AIOCIMS 370, 498, 1237, 2255; FP), Cartea morţilor, Fundaţia Academia Civică, 2013
 
 

Deşi a fost pensionat încă înainte de începutul războiului din cauza divergenţelor cu Conducătorul statului, deşi a fost ministru în primele guverne de după 23 august 1944, generalul Aurel Aldea a fost considerat „fascist”, ca şi primul ministru, generalul Rădescu, întrucât a întocmit în toamna anului 1945 planul constituirii unui comandament central al mişcărilor de rezistenţă din ţară, pentru a susţine pe regele Mihai I, care se afla în grevă faţă de guvernul Petru Groza.
 
A fost arestat la 27 mai 1946 şi a fost cap de listă în procesul gigant al „Mişcării Naţionale de Rezistenţă”, desfăşurat între 11 şi 18 noiembrie 1946. Curtea Militară de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru crima de complotare întru Curtea Militară de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru crima de complotare întru distrugerea unităţii statului”. Din completul de judecată au făcut parte şapte dintre foştii săi colegi de arme, unii decoraţi cu „Crucea de Fier”, însă întorşi în ţară cu Diviziile de voluntari.
 
Supus unui regim de exterminare, generalul Aldea a murit, la mai puţin de trei ani de la condamnare, în penitenciarul Aiud (17 octombrie 1949).
„În Ţara Românească, pentru că nu te integrezi în noul regim, care n-a prins în ţară, locul ce ni se rezervă este închisoarea” (generalul Aurel Aldea).
 
În acelaşi proces, printre cei 90 de condamnaţi, s-au mai aflat generalul Nicolae Rădescu (în contumacie, întrucât reuşise să se refugieze în Occident), generalul de brigadă Constantin Eftimiu şi amiralul  Horia Macellariu.