un articol de Cristi Tănasă
Studenţii şi cadrele didactice de la Facultăţile de Ştiinţe Politice şi Drept, din cadrul Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi, au vizitat luni, 20 mai, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet. Evenimentul a fost prilejuit şi de dezbaterea ”Centenarul Corneliu Coposu”, a unsprezecea manifestare organizată în cadrul proiectului anual „După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est”.
Timp de cinci ore cadrele didactice şi studenţii au vizitat „Sala România Închisorilor”, care cuprinde studii de caz despre cele mai importante închisori din ţară, celule în care erau încarceraţi deţinuţii politici, inclusiv celula în care a murit Iuliu Maniu, „Neagra” sau Celula de Pedeapsă, „Spaţiul de reculegere şi rugăciune”, sau ”Cortegiul Sacrificaţilor”.
„Închisoarea de la Sighet a fost construită în 1897, ca închisoare de drept comun. După 1945 în Sighet se făcea repatrierea foştilor prizonieri şi foştilor deportaţi din U.R.S.S, astfel că în august 1948 a devenit loc de detenţie pentru un grup de studenţi, elev şi ţărani maramureşeni, dintre care o parte trăiesc şi astăzi. După 1977 a devenit secţie a închisorii de la Satu Mare, apoi Baia Mare şi ulterior depozit de legume, mobilier sau lemne. După revoluţie, Ana Blandiana a gândit să transforme această închisoare, cu sprijinul Consiliului Europei, într-un memorial. Memorialul este format din două componente: Muzeul Memorial Sighet şi Centrul Internaţional de Studii asupra comunismului de la Bucureşti”, a declarat Robert Furtos, ghid la Memorialul Sighet.
Partea inedită a evenimentului a fost reprezentă de întâlnirea tinerilor cu un fost deţinut al închisorii de la Sighet, Ioan llban, care a povestit prin ce a trecut în cei trei ani de detenţie, perioadă în care a primit doar două pachete de acasă.
”29 august 1948. Din beciurile securităţii din Sighet am fost aduşi 18 tineri, din care 5 elevi, 2 studenţi şi un funcţionar. Am ajuns încolonaţi, în şir indian, în faţa închisorii, de unde am urcat la etajul doi unde am fost repartizaţi câte unul în celulă pentru ca nu erau finalizate cercetările. Am nimerit în celula 82 şi am stat singur mai mult de o lună de zile. Eu am avut norocul că cel care m-a anchetat la Sighet a fost un om mai înţelept, un învăţător de meserie. Nu am primit nici o palmă de la el, însă, după un timp, l-am întâlnit nervos şi am crezut că o voi încasa. S-a răstit la mine: „nu mi-ai spus că ai fost şi acolo, şi acolo”. Mi-am tras singur cu palma peste cap şi i-am spus că am uitat. A venit ziua de 25 septembrie 1982, era ziua mea de naştere, împlineam 18 ani. Din cauza foamei, a frigului şi a stresului am uitat şi abia mai spre seară mi-am adus aminte ce zi era”, le-a povestit Ioan Ilban tinerilor. Mai mult, acesta a mai mărturisit că la un moment dat s-a schimbat directorul închisorii. „Plimbându-se el prin celule vine la noi şi ne spune că trebuie să fim reeducaţi. Astfel, am primit două cărţi: „În umbra celulei” – de Petru Groza, de unde aflam că acestuia nu îi plăcea mâncarea din detenţie, şi cartea „Aşa s-a călit oţelul”. Nu a durat o săptămână că ne-au strâns toate cărţile din celulă şi a început regimul de teroare. Nu mai aveam voie să ne plimbăm prin celule, primeam mâncare de nici câinii nu o puteau mâncau şi 25 de grame de pâine, a rememorat acesta.
Totodată, Ioan Ilban a povestit şi cum erau iernile în închisoarea de la Sighet. „În noiembrie au început gerurile, iar zeghea pe care ne-au dat-o nu ţinea căldură, astfel că ne-au mutat pe toţi 18 într-o singură celulă. Ne dădeau zece kilograme de lemne umede şi cu care nu putea să faci focul. Nu am reuşit niciodată să îl facem. Aşa am petrecut toată iarnă, fără căldură şi cu mâncare foarte proastă”.
În cadrul vizitei a avut loc şi dezbaterea „Centenarul Corneliu Coposu. Evocarea personalităţii politicianului a fost realizată de Lect.univ.dr. Georgeta Condur, care l-a prezentat pe liderul opoziţiei din România postcomunistă dintr-o perspectivă personală.
„Există astăzi riscul de a spune că toţi oamenii politici sunt o apă şi un pământ. E o greşeală pentru că oamenii de bună calitate se dezic de politică. Corneliu Coposu este unul dintre aceşti oameni care s-a implicat în politică şi nu era la fel ca toţi ceilalţi. Eu l-am cunoscut la începutul anilor 90. Nu am simţit la el, cu toate că a fost deţinut politic şi 17 ani a stat în condiţii foarte grele, acea ură faţă de sistem ci, dimpotrivă, avea o atitudine pozitivă. Este o diferenţă foarte mare între Corneliu Coposu, cel pe care l-am întâlnit personal, şi Corneliu Coposu prezentat de mass media. Era un om politicos, un gentlemen de modă veche”, a precizat Lect.univ.dr. Georgeta Condur.
„Vizita la Memorialul de la Sighet nu putea lipsi din proiectul „După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est”. Mulţumesc Fundaţiei Academia Civică şi muzeografilor de la Memorial pentru sprijinul acordat pentru marcarea Centenarului Corneliu Coposu”, a declarat în final Prof.univ.dr. Sorin Bocancea, coordonatorul proiectului şi Decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Administrative.
Vizita studenţilor la Memorialul de la Sighet a fost realizată cu sprijinul Fundaţiei Academia Civică, al S.C. Maf Force S.R.L. şi al Cabinetului Parlamentar al Deputatului Petru Movilă.
http://7est.ro/actualitate/educatie/item/17381-studentii-de-la-upa-in-vizita-la-memorialul-victimelor-comunismului-si-al-rezistentei-de-la-sighetul-marmatiei.html
