Romulus Rusan: O bibliotecă nouă
Familia Lapedatu este una din familiile emblematice aduse zestre României Mari de către Transilvania.
După un debut strălucit și un parcurs ascendent, frații Alexandru și Ion Lapedatu au ajuns în perioada interbelică pe culmi. Născuți în ziua de 14 septembrie 1876 la Săcele (una din localitățile-reper ale Țării Bârsei, turnantă mioritică între Transilvania și Țara Românească) cei doi gemeni au urcat rapid pe cărările gloriei. Secretul? talentul, seriozitatea și munca îndârjită. Unirea din 1918 i-a găsit la apogeul creației.
Alexandru Lapedatu, istoric medievist, a fost, alături de Vasile Pârvan (cel care a ținut la 3 noiembrie 1919 prelegerea inaugurală), unul din ctitorii Universității Daciei Superioare din Cluj. Împreună cu Ion Lupaș a înființat Institutul de Istorie și seria sa de periodice. Prin studii de arhivă și monografice a demonstrat că Țara Românească nu a fost creația unor nobili ardeleni descălecători, ci o entitate statală autonomă, mai veche cu un secol decât se credea. Adus la București de activitatea academică, a ocupat funcții de vârf în stat (președinte al Academiei Române, președinte al Senatului României și, timp de peste un deceniu, membru în guvernele liberale). La 8 iunie 1948 este exclus din Academia Română, iar doi ani mai târziu, în noaptea fatidică de 5/6 mai 1950, este arestat și dus la Sighet.
La vârsta de 74 de ani, intelectualul prob și demn părăsește viața, după mai puțin de patru luni de detenție (30 august 1950).
Ion Lapedatu a ales profesia de economist, fiind la rândul său ctitor al Academiei Comerciale din Cluj și ocupându-se de sistemul de asigurări din Transilvania. În 1926-1927 a fost ministru de Finanțe în guvernul Averescu și, decenii la rând, a lucrat dincoace de Carpați la organizarea finanțelor publice, a asigurărilor, precum și la unificarea acestora în provinciile României interbelice. În 1944-1945 devine guvernator al Băncii Naționale, dar este demis de comuniști.
A fost, ca și fratele său, membru al Academiei Române, exclus la rândul său odată cu etatizarea în 1948 a supremului for științific. Grav bolnav, scapă de arestare, dar moare, cu câteva luni mai târziu decât Alexandru Lapedatu, la 24 martie 1951.
Urmașii celor doi mari intelectuali au dorit ca, sub egida Academiei Civice, să deschidă o Bibliotecă online, în rafturile virtuale ale căreia să așeze nu numai lucrările capitole – unele inedite – ale acestora, ci și lucrări ale Centrului nostru de studii, pe măsură ce acestea se epuizează în varianta lor tipografică. Suntem onorați.
Deschidem, deci, această bibliotecă în proximitatea împlinirii a 140 ani de la nașterea celor doi fii-model ai Ardealului deveniți, în vremuri de restriște, martiri pe altarul democrației.
Biblioteca virtuală a Memorialului Sighet este un proiect al Fundației Academia Civică realizat în colaborare cu Fundația Lapedatu.
Cărțile sunt în format pdf și pot fi descărcate gratuit.
 |
 |
 |
 |