Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului i-a dedicat, anul trecut, un volum de aproape 400 de pagini eminentului istoric englez, Dennis Deletant, care s-a specializat în istoria recentă a României, activând ani mulţi la catedra de studii româneşti a Universităţii din Londra. Acest volum, Dennis Deletant la Sighet , din seria magiştrilor fondatori ai Memorialului Sighet şi ai Şcolii de Vară a fost precedat de cele dedicate altor personalităţi: Bukovski la Sighet , Curtois la Sighet şi Alexandru Zub la Sighet şi cuprinde contribuţiile istoricului britanic la Şcoala de Vară, publicate în volumele apărute în cursul anilor, după fiecare sesiune a şcolii, dar şi studii inedite, publicate în engleză şi traduse în româneşte.
Cele mai multe dintre cele 22 de articole privesc, desigur, mai ales realităţile din România comunistă, dar sunt câteva care „explorează” dincolo de debutul acelei perioade atât de nefericite din istoria noastră, şi se referă mai ales la politica Marii Britanii vizavi de România în timpul războiului mondial, planurile şi încercările de subversiune, relaţiile cu rezistenţa românească la alianţa cu Germania nazistă. Denis Deletant a sondat, având acces la arhivele Foreign Officeului, şi în „abisurile cinice” ale contactelor anglo-sovietice din timpul războiului, răspunzând astfel unor întrebări pe care românii şi le-au pus după război, în legătură cu aşa zisul abandon al României în ghearele lui Stalin. Deşi prieten al românilor, cărora le-a înţeles nemulţumirile, frustrările, suferinţa, Dennis Deletant le răspunde într-o manieră obiectivă, prin a scoate în evidenţă obiectivele ţării sale care, înainte de toate, urmărea înfrângerea Germaniei lui Hitler, inclusiv prin întărirea alianţei cu Stalin. Din acest punct de vedere interesele în Balcani în general şi în România în special treceau pe planul doi. Marea Britanie nu a putut face abstracţie în toate demersurile sale de faptul că România era aliată cu duşmanul ei.
Remarcăm faptul că, aşa cum se întâmplă de obicei, privită de departe, istoria este mult mai fidelă cu faptele iar interpretările elimină poziţiile egoiste, naţionaliste, egocentriste. Dennis Deletant explică interlocutorilor săi că Marea Britanie nu a trădat România pentru că nu avea cum să trădeze o ţară care se afla în tabăra adversă iar faptul că a ajuns sub ocupaţie rusească are drept cauză realităţile de pe frontul de est. Nici Diletant nici noi nu suntem de acord cu ideea formulată de Romulus Rusan că „gestul regelui Mihai de la 23 august 1944 venea inopinat şi îl deranja pe Stalin în sensul că el voia să ocupe ţara pe cale militară, pentru ca să impună nişte regimuri comuniste în mod direct”. Realitatea este că ţara a fost ocupată militar iar regimul comunist a fost impus chiar cu ajutorul românilor în timp ce armata a sângerat şi pentru obiectivele militare sovietice.
Personalitatea politică românească care apare de mai multe ori în studiile autorului englez este liderul ţărănist Iuliu Maniu, de la care serviciile secrete britanice aşteptau să se implice mai activ, inclusiv precum Mihailovici şi Tito în Iugoslavia. Iată, de data aceasta o lipsă de realism britanic, pe care Denis Deletant o pune în evidenţă pentru că acesta nu putea să se alieze până la urmă cu comuniştii, „care erau văzuţi de către majoritatea românilor ca trădători în virtutea supunerii lor faţă de Moscova şi a slugărniciei continue faţă de linia Cominternului”. De fapt în rapoartele serviciilor britanice, Iuliu Maniu este privit ca un om nehotărât, capricios tocmai pentru că acestea nu înţelegeau complexitatea situaţiei politice şi sociale româneşti, orice demers necugetat putând să scufunde ţara într-o situaţie fără ieşire. Dar, întreţinerea de către Foreign Office a iluziei intervenţiei în favoarea României după război a provocat mult rău liderului ţărănist, prieten al britanicilor, care a refuzat să părăsească România atunci când ar fi putut, alegând să lupte în ţara lui pentru instituirea democraţiei. Este adevărat că un nou război cu ruşii, cum ar fi dorit unii dintre români, după încheierea catastrofei din 1939-1945 a fost respinsă de marea majoritate a britanicilor!
Există multe alte idei interesante în volumul de faţă, susţinute toate de fapte inedite, care arată totuşi implicarea britanică în rezistenţa anticomunistă, chiar dacă prin aceasta au fost puşi în pericol cetăţenii englezi. Unul dintre cei care au riscat a fost chiar Dennis Deletant, care nu a ezitat să ia legătura cu opozanţii regimului comunist, cu foştii lideri ai partidelor istorice (convorbirea din 1986 cu Corneliu Coposu), fiind declarat persona non grata în 1988. Dennis Deletant a fost şi acela care a relatat despre evenimentele din decembrie 1989, pe care le caracterizează drept revoluţie şi tot el a venit degrabă la sfârşitul anului în ţara care i-a devenit o a doua patrie şi a cărei limbă o vorbeşte cursiv.
Volumul editat de Fundaţia Academia Civică răspunde la multe întrebări pe care ni le-am pus noi românii, prezintă multe fapte inedite care pot da interpretări diferite, şi mai aproape de „bunul simţ” istoric, evenimentelor tragice din timpul regimului comunist, motiv care, iată, îndeamnă la lectură.
* Dennis Deletant la Sighet, „Fundaţia Academia Civică”, 2014
