(n. 25 ianuarie 1888, Piatra Neamț – d. 16 septembrie 1956, Tel Aviv)
scriitor și publicist, editor și proprietar al ziarului ”Mântuirea”, președinte de onoare al Partidului Evreiesc din România, din 1944 președinte al Executivei Sioniste din România
Arestat la 3 mai 1951, supus unei anchete îndelungate, a fost condamnat de Tribunalul Militar București abia în 1954, prin Sentința nr. 258, pentru „crimă de înaltă trădare” la temniță grea pe viață, fiind acuzat că „a dat informații din RPR despre viața politică și administrativă statului Israelit și activitate sionistă”.
A trecut prin penitenciarele: Jilava, Pitești și Văcărești.
A fost grațiat la 14 aprilie 1956 în baza Decretului nr. 166/956. A emigrat în Israel unde a decedat la câteva săptămâni după sosire.
mai multe informații despre anchetă și proces în
Teodor Wexler, Mihaela Popov, Anchete și procese uitate, 1945-1960. Documente, cuvânt înainte prof. dr. N. Cajal, prefață de prof. Carol Iancu, Fundația W. Filderman, pp. 89-228
