(n. 7 martie 1899, Siriu – 17 aprilie 1961, închisoarea Galaţi)
Învăţător
În baza decretului 83/1949, la 2 martie 1949 familia Voineagu este expropriată. Victoria, Nicolae şi cei doi copii sunt deportaţi şi li se fixează DO la Râmnicu Sărat.
Dat afară din învăţământ, Nicolae Voineagu lucrează ca muncitor zilier.
La 15 august 1952 Nicolae Voineagu este arestat fiind acuzat de activitate PNŢ. Prin decizia MAI nr. 7/1952 este condamnat la 60 de luni pedeapsă administrativă. Trece prin coloniile de muncă de la Capu Midia şi Oneşti. Eliberat la 13 mai 1954.
La 23 septembrie 1959 este arestat din nou sub acuzaţia de “uneltire contra ordinii sociale”. Tribunalul Militar Bucureşti îl condamnă prin sentinţa nr. 170/1960 la 15 ani temniţă grea. Detenţie la Râmnicu Sărat, Ploieşti.
A murit la 17 aprilie 1961 în închisoarea Galaţi.
(fotografie din ACISAC, dosar nr. 41: Nicolae Voineagu – Victoria Dinu)
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie
© CISAC, februarie 2016
