Fotografiile din presa comunistă falsificau realitatea, prezentând, în locul ţăranilor hăituiţi de veşnica „lămurire” a activiştilor sau deportaţi pentru că s-au răzvrătit, ipostaze „realist-socialiste”, regizate de propaganda de partid.
Femeile voioase cu furca pe umăr, căruţele împodobite cu steaguri, în drum spre silozurile „Romcereal”, firmele de colective cu nume sovietic (agricultura URSS era prezentată drept „cea mai înaintată din lume”), şirurile de tractoare, şedinţele de „lămurire” cu „portrete” pe pereţi, ca şi imaginea ţărăncii care „semnează” sub privirea activistului – erau tot ceea ce avea voie să se vadă.
După ce, prin sistemul cotelor obligatorii, au ruinat proprietăţile rurale şi au instituit controlul statal asupra agriculturii, comuniştii au obligat pe ţărani să îşi dea tot avutul la colectivă, pentru a deveni dependenţi.
În cele din urmă le-au exterminat şi caii, cu ajutorul cărora se puteau izola de societatea dictatorială.
Veselia de pe pagina de ziar este masca bine retuşată a silniciei.
din expoziția CISAC, Recviem pentru țăranul român. Țăranii și comunismul
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie
© CISAC, martie 2016
