Tăcerea, unită cu o caldă rugă, ar putea fi gestul recomandabil într-un moment ca acesta, când ne despărțim de scriitorul, publicistul, istoricul Romulus Rusan, de care mă leagă o lungă și fecundă colaborare istorico-memorială. Ipostaza de istoric, prea puțin cunoscută de publicul larg, e cea care, mai mult de un sfert de secol, ne-a întretăiat pașii, gândurile, acțiunile restitutive, în forme ce ar merita, neîndoielnic, să fie puse în lumină cu altă ocazie.
Aflând de plecarea ad patres a scriitorului și omului cetății Romulus Rusan, mă gândeam să caut cuvântul potrivit, consolator, la trista despărțire de un vechi și minunat prieten. Cuvântul acesta, dacă există, nu l-am găsit încă și poate că nici nu ține de lumea noastră efemeră. A plecat, cum se spune, într-o lume mai bună, unde nu e „nici durere, nici întristare, nici suspin”, acolo unde ne vom regăsi odată cu toții, prieteni și neprieteni, în ipostaze pe care abia dacă le putem bănui.
Pe cărturarul de care ne despărțim acum, spirit de elită din generația mea și cvasi coetaneu (s-a născut cu numai șase luni după mine, deși în ani diferiți), l-am cunoscut mai întâi prin intermediul unei cărți, apărută în 1971, an fatidic pentru mulți dintre noi. Convorbiri subiective, prețiosul volum dialogic despre unii contemporani de marcă, socotiți reprezentativi pentru anumite atitudini, domenii sau generații. Acel volum, scos împreună cu Ana Blandiana, poeta și distinsa lui soție, ar putea fi un bun temei de analiză a personalității evocate. Căci e vorba de figuri eminente din câmpul științelor și artelor, între aceștia aflându-se și istorici reputați precum Constantin Daicoviciu și Valeriu L. Bologa. Pe amândoi aceștia s-a întâmplat să-i văd, în treacăt, stând față în față, la rectoratul Universității clujene, într-un moment când căutam și acolo urmele lui Vasile Pârvan, dar nu am putut vorbi atunci decât cu clasicistul N. Lascu, prorector în funcțiune și fost elev la Accademia di Romania în perioada interbelică.
America ogarului cenușiu (București, 1977) și mai ales trilogia O călătorie spre marea interioară (1986-1990), scrieri mai substanțiale și mai anevoie de încadrat tipologic, au venit mai târziu, ultimele cu dedicații nespus de flatante pentru semnatarul acestor rânduri. Nu e locul să insist.
Istoria, începând cu țara natală, l-a interesat mereu pe Romulus Rusan, ca ziarist cultural, ca scriitor, ca istoric al perioadei recente, ca editor de studii și documente relative la ultima parte a secolului XX, secol dramatic, ale cărui vicisitudini și meandre a căutat să le studieze pe cont propriu sau punând la lucru, sub egida unor instituții, energii mai proaspete. În ultima ipostază l-am și cunoscut, personal, în perioada postdecembristă, la Convenția Democrată, la Academia Civică, la complexul Memorial Sighet, instituții cărora le-a dedicat o bună parte din răstimpul amintit. În acest cadru, s-a ocupat de mai toate problemele semnificative din perioada postbelică, de la sovietizarea țării, anihilarea elitelor, recluziunea politică, rezistența militară și civilă, biografii ale rezistenței anticomuniste, războiul rece, tranziția postcomunistă etc. Ne-am intersectat adesea pașii în asemenea domenii, sub egida așezămintelor menționate sau cu alte ocazii, Romulus Rusan fiind, precum se știe, unul din cei mai fervenți și mai stăruitori militanți pentru cunoașterea adevărului, fie acesta în ipostază istorică, spirituală sau de altă natură.
O sugestie de proiect restitutiv, ego-istoric, ar putea fi schițată de pe acum. În seria de prezențe notabile la Memorial Sighet, de care s-a ocupat el însuși până de curând (cu patru volume înseriate), și-ar găsi locul numaidecât și indiscutabil chiar Romulus Rusan, grație echipei de tineri care s-a format în jurul său, la București, la Sighet sau oriunde în spațiul românesc. Toate ar trebui să constituie un câmp de cercetare și restituție pentru noile generații de studioși.
Posteritatea lui Romulus Rusan, ca scriitor și om al cetății, se înfiripă deja sub ochii noștri. Să-i spunem, la despărțire, după vechea, strămoșeasca formulă, Sit tibi terra levis!
