Timpul a marcat tremurătoarea trecere dincolo de viaţa noastră terestră a lui Romulus Rusan, a lăsat înlăcrimate urme de tristeţe în amintirea celor care, ca mine, l-au cunoscut, l-au preţuit şi l-au iubit. Moartea lui a venit fulgerător: luni vorbea publicului în reuniunea dedicată de GDS manualelor şcolare, pentru ca după cîteva zile (8 noiembrie) să dispară dincolo de noi.
La înmormîntarea lui (11 decembrie 2016) au luat parte mai ales cei ce i-au înţeles mesajul: a se dărui unor cauze sacre. Bineînţeles, mai întîi literatorii, călătorind cu Ana-Doina, soţia sa iubită, călătorind pe „mări interioare” de poezie şi de proză. Desigur, soţia sa a fost o mare axă apărată cu sfinţenie şi credinţă de-a lungul anilor şi a prăbuşirilor de ziduri. Dar îndrăznesc a spune mult mai mult, Romulus Rusan şi-a dedicat viaţa şi opera majoră poporului român. Alături de Ana Blandiana, a întemeiat o instituţie principală a istoriei recente a României, Memorialul victimelor comunismului, unde a fundat Centrul internaţional de studii asupra comunismului şi a editat Analele Sighet de-a lungul anilor. Într-un cuprinzător raport publicat chiar anul trecut, scriitorul, devenit editor, arată cum a reuşit să publice 110 volume (44.000 de pagini) de gîndire istorică, într-un muzeu ale cărui „ziduri sunt îmbibate de suferinţă”. Romulus Rusan a dezvăluit faţa ascunsă a crimelor comunismului. Cunoscînd bine cărţile publicate de Centrul internaţional de studii asupra comunismului (Ed. Fundaţia Academia Civică), descoperim numele său modest permanent prezent, editor Romulus Rusan. Iată cîteva titluri: Memoria ca formă de justiţie (1994), Instalarea comunismului (1995), Anul 1946, începutul sfîrşitului (1997), Anul 1947, căderea cortinei (1998), Instituţionalizarea comunismului (1998), Mecanismele terorii (1999), Cronica unui sfîrşit de sistem (2003) etc. Astfel, putem urmări evolutiv întreaga perioadă a opresiunii comuniste în ţara noastră. Romulus Rusan se lupta cu amintirile. El se adresa în special celor tineri, îngrijorat de pregătirea lor istorică „degradată”. Pentru ei a înfiinţat colecţia „Ora de istorie”, în care a publicat seria de volume „Istorie orală” (volumele Şcoala memoriei, 2004-2014). În această colecţie el însuşi a scris o importantă Cronologia şi geografia represiunii comuniste în România – 1945-1989, tradusă în franceză, germană şi engleză. Pe lîngă acestea, trebuie să menţionăm monumentala Carte a morţilor (880 de pagini) în care sunt înregistraţi zeci de mii de eroi care şi-au dat viaţa în confruntările cu opresiunea comunistă. Ultimele două reprezintă contribuţia lui fundamentală la cunoaşterea adîncă a epocii de umbre şi de crime trăite de poporul român.
Romulus Rusan nu şi-a atribuit niciodată vreun merit pentru tot ceea ce a făcut scriind, editînd, dar mai ales rememorînd pentru cei tineri istoria adevărată a României. Alături de el, în cadrul Centrului de studii internaţionale au colaborat mari rezistenţi anticomunişti precum Vladimir Bukovski, Corneliu Coposu, Cicerone Ioniţoiu, Gheorghe Leahu, Vasile Paraschiv şi alţii. Aceştia sunt Cei care au spus nu. Oponenţii dizidenţi din anii ’70-’80, volum apărut în anul 2005.
Menţiunea prestaţiilor sale încă poate continua. Ceea ce putem afirma cu convingere este că Romulus Rusan a fost un adevărat istoric al comunismului din România. Un scriitor de talent şi-a pus întreaga sa putere de creaţie şi de luptă în slujba adevărului adînc din istoria trăită şi suferită de români în timpul comunismului. Romulus Rusan însuşi a fost şi victimă, şi martor, şi cercetător al istoriei noastre din ultimii 50 de ani. Coborînd în subteranele absconse ale evenimentelor social-politice, el a deschis perspective noi în cercetarea istorică încă nescrisă.
Întotdeauna în partea cea bună a Istoriei, întemeiat pe fapte şi documente de necontestat, dar şi pe convingeri politice juste, combative, Romulus Rusan s-a dovedit a fi un adevărat mare patriot român, precum au fost întotdeauna ardelenii. Nu în zadar era născut în Alba Iulia Transilvaniei, unde ortodoxia străbună românească a rezistat cu îndîrjire la agresiunea „religiilor receptae”, în numele unei puternice credinţe creştine şi al încrederii în valorile fundamentale ale umanităţii.
Aş adăuga tot astfel că nu în zadar se însoţise cu Ana-Doina Blandiana, iubirea lui unică nemărginită, cu care, împreună, au iluminat cerul României adevărate.
Romulus Rusan şi Ana Blandiana au marcat, prin tot ceea ce au creat, istoria României de astăzi.