Home » Română » Memorial » Din "marea de amar" » Hainele generalului Cernat, trimise familiei într-un sac, după moartea acestuia în închisoarea Gherla

Hainele generalului Cernat, trimise familiei într-un sac, după moartea acestuia în închisoarea Gherla

posted in: Din "marea de amar"
Hainele gen. Cernat, primite de familie după moartea sa în închisoarea Gherla. Hainele au fost donate de familie Memorialului Sighet

Hainele generalului Cernat, returnate familiei într-un colet, la câțiva ani după moartea acestuia în închisoarea Gherla

 

Generalul Constantin Cernat (18 sept. 1882, Letea, Bacău-21 mart. 1960, închisoarea Gherla), veteran al primului război mondial, comisar regal, director al Penitenciarelor, director-general al Siguranţei Statului şi Poliţiei (1933-1935).

Gen. Constantin Cernat

Arestat în 1948, a fost condamnat la temniță grea pe viață pentru ”activitate intensă contra clasi muncitoare”. I se reproșa că în calitate de comisar regal a interzis în 1921 congresul de constituire a Partidului Comunist din România, pe motivul că este o organizație condusă din afara hotarelor țării (PCdR era o secțiune a Internaționalei Comuniste).

A trecut prin închisorile Pitești, Târgșor, Sibiu, Galați, Jilava, Făgăraș și Gherla, unde a murit la 21 martie 1960, la vârsta de 78 de ani.

Familia a primit un colet cu hainele generalului, colet pe care l-au desfăcut abia după 1989.

Familia Cernat a donat hainele Memorialului Sighet. Obiectele sunt expuse în Sala 21 – Comunizarea Armatei, Poliţiei, Justiţiei.

 

 

 

 

***

 

După ce am aflat că murit – de fapt nu a murit, a fost exterminat și încă într-un mod foarte brutal – am primit un colet în care erau efectele cu care el intrase în pușcărie. Era un balot de dimensiunea unei perne mai mari, făcut din pătură cazonă gri și legat cu o sfoară foarte groasă, iar la capăt unde era nodul erau două sigilii din plumb. Se vedea prin el, se vedea o talpă și ceva ce ne-a sugerat a fi o cratiță sau o oală…

Locuiam foarte înghesuiți în acel moment. Fuseseră expropriate apartementele din partea bunicilor mamei. Am fost sfătuiți să nu desfacem coletul, pentru că nici nu aveam loc și era și pericol de infecție… Și era și extrem de dureros pentru tatăl meu în special să vadă acele lucruri.

Și am avut ocazia să îl desfacem după 1989 când Lucia Hossu-Longin a făcut acea serie din Memorialul Durerii. Și am văzut un lucru pe care nu mi-l puteam imagina… Era o șubă în care el fusese arestat și în care el se pare că a trăit vreo câțiva ani. Dormise pe jos cu ea, e clar… Și pe lângă asta erau niște lucruri inimaginabile… Acele tălpi pe care le vedeam eu din exteriorul coletului aparțineau unor ghete care erau rupte și peticite și legate cu sfoară sau cu sârmă… cămăși sau ciorapi peticiți cu fragmente din alte piese de îmbrăcăminte, peticile peticite la rândul lor cu alte petice, cu sfoară, cu… incredibil… 

 

Fragment din interviul cu Răsvan Cernat realizat în 2008 de Romulus Rusan și Virginia Ion, AIOCIMS interviul nr. 2600

 

 

În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie

 

© CISAC