5 septembrie 1923, Butea, jud. Iași – 12 august 
2017, București
Călugăriță în Congregația Surorilor Oblate Asumpționiste
Studii la Școala Notre Dame de Sion la Iași, cursuri de pregătire la Crucea Roșie în București, liceul (la seral) în București
Din 1946 a lucrat la Spitalul „Asumpțiunii” (ulterior Spitalul Theodor Burghelea) ca soră medicală, asistentă și asistentă-șefă sub îndrumarea profesorului Theodor Burghelea.
A fost arestată la 9 februarie 1957 sub acuzația că în biroul ei din spital a facilitat organizarea de activități religioase. A fost condamnată de Tribunalul Militar București la 6 ani închisoare corecțională pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Pedeapsa și-a executat-o integral în penitenciarele Jilava, Miercurea Ciuc, Arad și Oradea. Eliberată la 9 februarie 1963, a fost trimisă cu domiciliu obligatoriu la Rubla, în Bărăgan.
În ciuda restricțiilor, și-a continuat activitatea religioasă în clandestinitate, în anii ’80 contribuind la formarea religioasă a mai multor surori oblate asumpționiste.
Despre circumstanțele care au condus la arestare și despre modul în care a decurs arestarea, Varvara Erdeș povestea:
Capela n-a mai fost capelă, au făcut-o cameră de bolnavi. Preotul era un belgian, l-au expulzat și am băgat 12 paturi în capelă. Acum sigur că mai veneau oameni… Și-atunci în biroul meu… Cine voia să vorbească venea în biroul meu. Era liber. Dar portarul vedea toate astea. toate chestiile astea el le știa, că avea el relațiile lui. Și mă toarnă la Securitate. Pe Burghelea îl toarnă mai întâi. Și mă toarnă și pe mine la Securitate. Ei, pe Burghelea au vrut ei să-l aresteze, dar el avea gură mare. Nu puteai să te pui cu un rector universitar. Dar pe mine, o toantă, m-au arestat.
Și numai pe dumneavoastră v-au arestat? Sau au mai arestat și alte surori medicale de acolo?
Nu, pe mine m-au arestat din spital, că eram șefă de secție și aveam biroul meu. Pentru birou, pentru că în birou la mine se discuta. În birou la mine veneau și musulmani, ortodocși, catolici. Eu nu făceam deosebire. Nici acum nu fac deosebire între religii. Avem același Dumnezeu. Ne rugam la el cu toții. Și bolnavii erau operați de Burghelea toți, fără religie, fără nimic. Burghelea își făcea datoria foarte bine, a fost premiat pentru toate astea. Și eu eram o persoană în care Burghelea avea foarte multă încredere. (…) Dar aveam un turnător, care ne-a turnat.
Și ce a scris acest turnător despre dumneavoastră?
Că facem slujbe religioase în casă, că Burghelea este un mare dușman al Partidului Comunist, și Burghelea ar trebui arestat, dar îi foarte mare. Cam asta a scris el despre Burghelea și despre mine. (…) Și natural că Securitatea a urmărit și a văzut că la mine în birou intra lume. (…)
Și au venit și v-au arestat pe 9 februarie 1957. De la spital v-au arestat?
Eram în gardă. De la spital m-au arestat. (…) După aceea m-au adus la mine acasă. Eu locuiam în oraș, undeva nu prea departe. Locuiam la etajul trei. Acolo au venit și căutau peste tot. „Dar ce căutați? Ce căutați, domnule? Spuneți-mi mie, că apartamentul ăsta e al meu!” Locuiam cu superioara împreună. „Băutură!” „Băutură, la noi?” „Da, că dumneavoastră sunteți niște bețive!” „Ce vorbiți, domnule! De unde ați scos-o asta? Eu nu beau niciodată!” „Ba da, știu că beți. A declarat cineva că beți!” I-am lăsat să caute peste tot. (…) Ei, când or văzut că nu-i nimic, zice: „Dar luați-vă ceva pe dumneavoastră, că veniți cu noi!” (…) Ajung jos, îmi pune niște ochelari negri pe ochi. Și mă duce undeva, nu știu unde. Și iar mă mai duce nu știu unde. Și, până la urmă, mă duce la Ministerul de Interne.
Fragment din interviul cu Varvara Erdeș realizat de Andreea Cârstea la 13 ianuarie 2014 la sediul Congregației Surorilor Oblate Asumpționiste din București (AIOCISAC nr. 3367)
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie
© CISAC
