Nicolae Săniţariu
Într-un articol recent de pe Blogurile Adevărul, Andrei Pleșu pune următoarea întrebare: ,,Se mai îndoiește cineva că, dacă trăia, Ceaușescu ar fi câștigat alegerile?”.
Citind cartea apărută la Fundația Academia Civică, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la fondarea ei, înțelegi cui trebuie să fii recunoscător că, în ciuda nostalgiei multor români după perioada comunistă, ne-am îndepărtat considerabil de o astfel de posibilitate. Cartea are valoare de document istoric, întrucât adună considerațiile asupra rolului Alianței Civice în perioada de tranziție postcomunistă a multora din cei care au fost membri ai Alianței. Printre cei care scriu aici sunt Petre Mihai Băcanu, Gabriel Andreescu, Nicolae Prelipceanu, Vartan Arachelian, Ion Vianu, Simona Popescu, Radu Filipescu și, evident, Ana Blandiana și Romulus Rusan.
La textele acestea se adaugă fragmente publicate în reviste, documente definitorii, o cronologie, tăieturi din presă, fotografii, toate contribuind la încercarea de a reconstitui cât mai precis evenimentele. Gabriel Andreescu afirmă în carte necesitatea unei astfel de reconstrucții din mai multe surse, întrucât, pentru o singură persoană, amintirile pot fi friabile, pot apărea false memorii, etapele se pot amesteca. Este cazul lui Nicolae Manolescu, despre a cărui istorisire în legătură cu Alianța, Andreescu afirmă că ,,este de-a dreptul bizară prin lipsa totală de rigoare în privința celor descrise” (p. 65).
Cartea se citește ușor datorită stilului fluid al celor care scriu aici. Pentru tinerii care nu au trăit evenimentele și atmosfera politică din anii ’90, ea poate fi o bună sursă de informații. Pentru ceilalți, poate fi un prilej de rememorare, de analiză și de conștientizare a faptului că, deși formula ar genera astăzi stânjeneală, multe lucruri s-au realizat datorită credinței în deviza Alianței Civice: ,,Nu putem reuși decât împreună”.
Solidaritatea este superlativul libertății. Alianța Civică – privire după 25 de ani, Fundația Academia Civică, 2015
