Remus Petcu, născut în 1935 la Bucureşti
În 1956, pe când era student în anul IV la Facultatea de Medicină, secţia Institutul Medico-Militar, a mers împreună cu alţi colegi în Piaţa Universităţii în după amiaza de 5 noiembrie pentru a participa la o manifestație studențească. A fost arestat în 12 noiembrie 1956 şi condamnat la 2 ani închisoare în aprilie 1957, în lotul „Ivasiuc”. A fost eliberat la 11 noiembrie 1958, stabilindu-i-se DO în comuna Răchitoasa pe timp de 2 ani. În 1960 a fost mutat la Lăteşti. În 1962 se reîntoarce în Bucureşti şi se angajează ca tehnician la Institutul de Reumatologie. În 1966 i se permite reînmatricularea la Facultatea de Medicină din Bucureşti, pe care o absolvă în 1969. La sfârşitul anilor 70 emigrează în RFG
Horia Florian Popescu, născut în 1935 la Bucureşti
În 1956 era student la Facultatea de Filologie. Împreună cu colegul său Paul Goma s-a solidarizat cu studenţii arestaţi de la Filologie, din octombrie 1956, încercând să organizeze o grevă studenţească. În noiembrie cei doi au citit la un seminar un material „literar” în care criticau intervenţia sovietică în Ungaria şi arestarea studenţilor în România. Popescu a fost arestat la 27 decembrie 1956, fiind condamnat în martie 1957 la 2 ani închisoare. La expirarea pedepsei, în decembrie 1958, i se stabileşte DO pe timp de 36 de luni la Răchitoasa. iar prin decizia 16298 din 18 noiembrie 1961 i se mai dădeau 24 luni de DO la Lăteşti. Decizia din noiembrie 1961 era bazată pe un referat al MAI serviciul C care arăta că Popescu a fost semnalat cu manifestări duşmănoase şi a părăsit de multe ori DO, fapt pentru care a fost condamnat la 6 luni închisoare corecţională. A fost eliberat la 27 decembrie 1963.
După eliberare reuşeşte să se reînscrie la Facultatea de Filologie din Bucureşti, devenind profesor de limba engleză. Continuă să rămână în atenţia Securităţi, fiind urmărit informativ. Într-o notă informativă din 30 decembrie 1975 se arăta că Horia Florian Popescu, profesor la liceul de mecanică nr. 2 din Bucureşti „poartă discuţii cu colegii făcând comparaţii tendenţioase între învăţământul din ţara noastră şi cel din statele capitaliste.”
Alexandru Tătaru, născut în 1935 la Bucureşti
Student în anul III la Facultatea de Arhitectură, a fost arestat în 10 noiembrie 1956, făcând parte din primul lot de studenţi arestați și condamnați după de protestele studenţeşti din toamna lui 1956 (lotul Ivasiuc). În martie 1957 este condamnat la 2 ani închisoare. Eliberat în iunie 1958, i se impune DO la Răchitoasa, raionul Feteşti pentru 12 luni, pe motiv că în perioada detenției ar fi avut „manifestări ostile regimului”. La 15 iunie 1959 i se ridică restricţiile domiciliare. Reîntors în Bucureşti, se angajează la o secţie de mobilat localuri. În 1962 este reînmatriculat în anul V la Facultatea de Arhitectură din București.
