Irina Cooș, n. 23 aprilie 1943, Reghin
A fost arestată la 16 ani, în timpul celui de-al doilea an de liceu, pentru apartenență la o organizație anticomunistă de elevi. Prin sentința nr. 382/1959 a Tribunalului Militar Cluj, a fost condamnată la 20 de ani muncă silnică pentru uneltire contra ordinii sociale. A executat cinci ani și zece zile din pedeapsă, trecând prin penitenciarele Târgu Mureș, Miercurea Ciuc, Arad, Oradea.
A fost eliberată la 23 iunie 1964.
Despre începuturile organizației „Uniunea Tineretului Liber din România”, din care a făcut parte, Irina Coos povestește:
Irina Coos: În ’59, în ianuarie, era centenarul Unirii și s-a dat voie, pentru prima dată să cânte „Hora Unirii”. „Hora Unirii” și imnul actual al țării noastre erau interzise. S-a și dansat Hora Unirii. Tineretul, ca tineretul, mai exaltat, mai pornit… Am dansat Hora Unirii în centrul orașului. (…) După ce totul s-a terminat, în drum spre casă, cei care aveam drum în aceeași direcție, pe lângă „Hora Unirii” – nu ne-o ajuns! –, am început să cântăm și „Deșteaptă-te, române!”. Interzis, neinterzis, noi tot știam. Deci, cam de aici au început urmărirea noastră. (…) Între timp, noi deja aveam o organizație așa cât de cât începută, discutată, dar n-am avut până atunci activitate. După aceea am avut ca activitate… Pot să spun, activitate de copii.
Andreea Cârstea: Da. Dar, spuneți-mi, ce înțelegeți prin aceea că aveați deja făcută organizația?
I.C.: Era un băiat. Era fiu de medic, mama profesoară. El a mai avut probleme… (…) pentru că a luat legătura cu ceva partizani din munți, adică a ajutat, a dus, a transportat, mâncare… Și a fost urmărit.
A.C.: Cu partizanii din ce munți?
I.C.: Din Munții Călimani. (…) Și pentru asta a fost deja urmărit. Și a fost o dată reținut…
A.C.: Cum îl chema?
I.C.: Muthiu Nicolae. Și după aceea a fost eliberat. Deci, era cu doi ani mai mare decât noi. Nu s-a liniștit. A început aceeași treabă și la noi în liceu. Locuia în vecini cu colega de clasă și buna prietenă Moica Niculina. Și, locuind aproape, ei aveau o legătură mai strânsă. Eu mergeam la Nina de multe ori. Este adevărat că acolo, la ei, am mai ascultat Europa Liberă și am început tot acolo… Nina a redactat, eu am copiat ceva scrisori… patru scrisori, pe care le-am trimis la familii care aveau soții sau tații închiși politic. Ceva scrisori de încurajare, cât știam noi, copiii, să scriem: că se va schimba regimul, că va fi bine, că vor fi eliberați, că vor din nou familiile împreună.
A.C.: De unde știați de aceste familii?
I.C.: Aveam una chiar colegă cu an mai mare ca noi, al cărei tată era închis. știam de preot greco-catolic, care n-a acceptat să treacă la ortodoxie, și a fost… Deci, orașul e mic. Cunoșteam. Ne știam… (…)
A.C.: Cam câți erați în această organizație? Mă refer la început.
I.C.: Noi, care ne cunoșteam, eram vreo (…) șase. Șase-șapte. Restul erau racolați de Muthiu. El îi cunoștea, el a discutat. Ăștia șase eram cumva colegi de școală…
Fragmente din interviul nr. 3530 din AIOCISAC, realizat de Andreea Cârstea cu Irina Coos la 9 iunie 2016, la Sighet
***
Tinerii membri ai organizației Uniunea Tineretului Liber – Nicolae Munthiu, Teodor Naşca, Aurel Pascu, Niculina Moica, Irina Cooş , Andrei Moldovan, Ioan Pop, Petru Hîrlav, Petru Parasca, Ioan Holircă, Romeo Petru Catarig, Teofil Iacob, Caezarine Cambiri, Ladislau Szabo, Clara Kohl – au primit condamnări între 10 ani temniţă grea şi 25 ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale” și „omisiune de denunţ”.
În acelaşi lot au mai fost condamnaţi: Petru Moica, tatăl Niculinei Moica, Ioan Puia, Cristina-Susana Pop şi Ioan Vlad
Nicolae Muthiu (n. 16 iulie 1941)
Prin sentința nr. 382/1959 a Tribunalului Militar Cluj, a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru uneltire contra ordinii sociale ca lider al organizației „Uniunea Tineretului Liber din România”. A fost închis la Târgu Mureș, Gherla și Periprava, fiind eliberat, prin, decret de grațiere, la 28 iulie 1964.
citește și