țărancă
A fost deportată, la 3 august 1949, din comuna Șomoșcheș (Arad) în Dobrogea imediat după execuția soțului ei, fostul primar liberal Ioan Faur, în timpul revoltei anti-colectivizare din iulie 1949. Fiul ei, pe care îl chema ca pe tată, tot Ioan Faur, a scăpat de execuție ascunzându-se. Ulterior, a fost deportat împreună cu mama lui în Dobrogea. Conform mărturiilor, ea nu a supraviețuit perioadei de deportare.
Floarea Frențiu: Și am stat cinci ani și două luni în Dobrogea. Io cu mama mea și cu frati-miu… Și când am fost încărcați pă mașină, pă lângă familia Faur, o dus pă bunica mea dă 82 dă ani, o suit-o obligatoriu în mașină, o urcat-o ei, că ea, săraca, no, s-o necăjit și-o zis că nu vrea să plece de-acasă, undi-o duce, că ea nu merje…
Fragment din interviul realizat de Daniel Popa în iulie 1996 cu Floarea Frențiu (AIOCISAC nr. 465) și publicat în volumul Nu poate trăi țăranu’ fără pământ. Revoltele țăranești din Arad și Bihor (vara anului 1949), editor și studiu introductiv: Andreea Cârstea, Fundația Academia Civică, 2017
.
