În momentul morții lui Stalin, Zaharia Urdea se afla la Canal, la colonia Peninsula-Valea Neagră. . Entuziasmul provocat de vestea morții lui Stalin i-a adus lui Zaharia Urdea o pedeapsă suplimentară.
Zaharia Urdea: La un moment dat lucram la o fabrică de spart piatra și am aflat… inginerul civil a venit noaptea și ne-a spus: A murit Stalin! (…) Noi, când am ajuns noaptea în colonie, am și spus. Dimineața știa toată colonia. Nu știau gardienii, nu știau ofițerii, dar noi știam.
Andreea Cârstea: Cum a fost primită această veste?
Z.U.: Vă imaginați, nu cu plânsete, jale ș.a.m.d. (râde), toți sperând că se va îmbunătăți situația. (…) Să vă spun ce am pățit. Unul din prietenii noștri, care a primit și el vestea împreună cu noi, ne-a turnat. N-are importanță numele lui. Este un inginer din Baru Mare, dar nici nu-i mai știu numele. Și atunci ne-a luat pe vreo 12 inși, ne-a încărcat într-un camion și ne-a dus la Poarta Albă. Și la Poarta Albă era închisoare în închisoare, un celular acolo. Și am stat acolo o lună de zile, cu un sfert de pâine pe zi și apă.
Fragmente din interviul 2876 din AIOCIMS, realizat de Andreea Cârstea cu Zaharia Urdea în 11 decembrie 2009, la Sibiu
Zaharia Urdea
(23 martie 1923, Şaieş-Sighişoara, jud. Mureş – 30 iunie 2014, Sibiu)
A fost arestat în vremea studenţiei (Facultatea de Drept din Cluj), la data de 28 august 1948, din Spitalul de la Sighişoara, unde se afla într-o vizită la tatăl său, internat acolo. A fost condamnat la 5 ani de detenţie (pentru uneltire contra ordinii sociale), înainte de eliberare primind un spor de pedeapsă de 24 de luni de internare administrativă. A fost eliberat în iunie 1954, după ce a trecut prin mai multe sedii ale Securităţii, penitenciare şi colonii de muncă, între care Securitatea din Sibiu, Penitenciarul din Sighişoara, Securitatea din Sighişoara, Securitatea din Cluj, Penitenciarul din Cluj, închisorile Văcăreşti, Piteşti, Jilava, Târgşor, coloniile de muncă de la Canal (Peninsula, Valea Neagră, Poarta Albă), închisoarea din Aiud.
La 18 aprilie 1959 a fost rearestat sub pretextul că „purtase corespondenţă duşmănoasă” cu un prieten, fost deţinut politic, Nicolae Grozavu. A fost condamnat la 9 ani de închisoare (pentru uneltire contra ordinii sociale), fiind eliberat prin graţiere în 1964; după ce a trecut prin mai multe spaţii de recluziune: Securitatea din Petroşani, Securitatea din Deva, Penitenciarele Jilava şi Galaţi, coloniile Periprava, Grind, Salcia, Strâmba, Băndoiu, Stoeneşti şi Penitenciarul Gherla.
După prima eliberare, din 1954, Zaharia Urdea s-a căsătorit cu Ligia Mihai, fiică de preot greco-catolic, care l-a aşteptat vreme de şase ani, cât a durat prima perioadă de detenţie.
După 1990 s-a implicat activ în activitatea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, filiala Sibiu.
