Home » Română » Memorial » Din "marea de amar" » Și deodată vestea se răspândește ca fulgerul: a murit Stalin! Dintr-o celulă țâșnește un fluierat: Oda Bucuriei!

Și deodată vestea se răspândește ca fulgerul: a murit Stalin! Dintr-o celulă țâșnește un fluierat: Oda Bucuriei!

posted in: Din "marea de amar"
Statuia lui Stalin din București, fotografie din martie 1953 (Arhiva foto a Memorialului Sighet, fond Fototeca ziarului România Liberă)

Într-o dimineață din martie 1953 se simte o agitație printre paznici, se aud dangăte de clopot de afară. Brusc, ne sunt închise toate oberlichturile. Ce să fie?

Alfabetul Morse – tip pușcărie – începe să funcționeze febril (cu riscuri crescute, vigilența paznicilor fiind și ea crescută). Și deodată vestea se răspândește ca fulgerul: a murit Stalin! Dintr-o celulă țâșnește un fluierat: Oda Bucuriei! Melodia este reluată din altă celulă – după o metodă devenită clasică la Uranus: fluieratul înceta gâtuit când paznicul deschidea vizeta, dar era imediat preluat de altă celulă, pe unde paznicul tocmai trecuse. (Menționez că un paznic supraveghea doar câte cinci celule, deci trebuia să se procedeze rapid, atât cu fluieratul, cât și cu alfabetul Morse).

Prin fluierat (La Marseillaise) se anunța sosirea câte unui nou membru al „lotului francez” din care făceam și eu parte; tot prin fluierat (God save the King) l-am omagiat pe Regele Mihai la 8 noiembrie; fluierând colinde am sărbătorit Crăciunul, și fluierând „Hristos a înviat”, Paștele.

Acum, venise rândul Simfoniei a IX-a!

 

Din Micaela Ghițescu, Inculcarea cultului personalității lui Stalin printre tineri în Romulus Rusan (ed.), Analele Sighet 7: Anii 1949-1953, mecanismele terorii, Fundația Academia Civică, 1999

Micaela Ghițescu, fotografie de dinainte de arestare (Arhiva foto a Memorialului Sighet)

Micaela Ghițescu

(1931-2019)

Studentă în anul IV la Facultatea de Filologie, secția Franceză a Universității din București, a fost arestată la 24 octombrie 1952, fiind inclusă ntr-un lot mare de persoane acuzate de spionaj, pentru că frecventaseră Institutul Francez şi de corespondenţă cu străinii. În noiembrie 1953 a fost condamnată la  4 ani închisoare corecţională. A fost încarcerată la Mislea, de unde a fost eliberată în octombrie 1955, în urma unui decret de amnistie.

După mai multe intervenţii, i s-a permis reînscrierea în anul IV la Facultatea de Filologie, cu recomandarea expresă de a nu i se permite să lucreze în învăţământ.

A devenit o importantă traducătoare, publicând peste 80 de volume de traduceri din limbile portugheză, spaniolă, franceză, germană şi engleză, volume care au primit numeroase premii.

Director al revistei Memoria, revista gândirii arestate

A scris despre perioada de detenție în volumul Între uitare și memorie, apărut în 2013