(n. 17.12.1907, Vlăduleni – m. 27.03.1957, închisoarea spital Văcărești)
Arestată la 30 mai 1953 fiind acuzată de ”complicitare la trădare de patrei, pentru că nu şi-a trădat fratele,Mircea Popovici (unul dintre cei parașutați în România de americani în 1952, a fost arestat imediat de Securitate şi condamnat la moarte în 1953. Executat la Jilava la 31 octombrie 1953)
A fost judecată în lotul paraşutiştilor. Prin sentința nr. 1114/1953 a Tribunalului Militar București a fost condamnată la 25 de ani muncă silnică. Încarcerată la Jilava, Mislea, Dumbrăveni. A murit la Spitalul-penitenciar Văcăreşti la 27 martie 1957.
Soțul ei, Octav Stetin (n. 26.10.1904), funcționar, a fost arestat și el în 30 mai 1953. A fost condamnat la 20 de ani muncă silnică pentru ”favorizarea infracțiunii”.
Tatăl ei, Alexandru Popovici (n. 1874), a fost arestat la 11 iunie 1953 fiind acuzat că nu și-a denunțat fiul, Mircea Popovici. Condamnat la la 20 ani temniță grea pentru crimă de înaltă trădare, a murit în penitenciarul Dej, la 8 februarie 1961.
Paraşutiştii lansaţi de americani în 1952 pe teritoriul României au fost prinşi de Securitate şi au făcut în 1953 obiectul unui proces gigantic, cu 100 de acuzaţi. 13 dintre ei au fost condamnaţi la moarte şi au fost executaţi în octombrie 1953.
Doamna Stetin, deși grav bolnavă de cancer, avea un moral extraordinar. Ne încuraja, era ca o mamă pentru fiecare dintre noi… Era extrem de credincioasă, o femeie minunată. Avea o fată care rămăsese acasă… După ce s-a evacuat spitalul, în 1957, noi două am fost ultimele care am plecat de la spital la Jilava. (…) Când au văzut-o cei de la Jilava, au trimis-o înapoi, la spitalul Văcărești, ca, după câteva luni, să aflăm că a murit.
Din Aristina Pop Săileanu, Să trăiască partizanii până vin americanii. Povestiri din munţi, din închisoare şi din libertate, Interviu de Liana Petrescu, cu o prefață de Romulus Rusan, editor; aparat critic și postdocumentare Virginia Ion, Fundația Academia Civică, 2008
