(27 octombrie 1903, Palanca, Vâlcea-17 martie 1963, lagărul de muncă Ostrov)
Absolvent „magna cum laude” al facultăţii de Teologie din Chişinău, părintele Dumitru Iliescu-Palanca s-a numărat printre preoţii care – în afara activităţii pastorale – s-au implicat în ridicarea nivelului material şi cultural al enoriaşilor.
La Olteniţa a refăcut biserica, a înfiinţat o bibliotecă şi o sală de festivităţi, apoi a condus seminariile din Curtea de Argeş şi Cernica, iar între 1940-1948 a restaurat biserica Stavropoleos din capitală.
Arestat în mai 1948, prin sentința nr. 1252/1948 a Tribunalului Militar București este condamnat la 20 ani de muncă silnică, acuzat de „uneltire contra ordinii sociale” („participare la grupul de rezistenţă Vlad Ţepeş II”).
A trecut prin închisorile și lagărele de muncă de la Baia Sprie, Nistru, Aiud, Lugoj, Gherla, Jilava, Galați, Ostrov.
A murit în lagărul de muncă Ostrov la 17 martie 1963.
Rămăşiţele pământeşti au fost aduse şi reînhumate în anii ’90 în curtea bisericii Stavropoleos din București
