Alegerile din 19 noiembrie 1946 au avut loc într-o atmosferă de tensiune maximă. Atât comuniștii, care dominau Blocul Partidelor Democratice, cât și național-țărăniștii, care conduceau opoziția, au considerat alegerile drept bătălia decisivă în lupta pentru sau contra comunismului. Un aparat administrativ agresiv, dublat de Armata Roșie, a fost mobilizat pentru a promova candidații Blocului și, în special, pentru a împiedica opoziția să-și organizeze o campanie eficientă.
Poliția și alte oficialități, inclusiv activiștii de partid, au împiedicat distribuirea ziarelor de opoziție și a materialelor de propagandă ale acesteia și, împreună cu echipe speciale, au spart adunările naționalțărăniștilor și liberalilor. Și-au dat foarte multă osteneală ca pe listele de votanți să nu acceadă un mare număr de alegători ai opoziției, iar în zonele rurale, unde național-țărăniștii erau deosebit de puternici, au mutat punctele de votare departe de centrele populate, în scopul de a le îngreuna țăranilor exercitarea dreptului de vot.
Rezultatele oficiale ale alegerilor au arătat o victorie zdrobitoare a Blocului, care pretindea că a obținut 70 la sută din voturi și 349 de locuri în noua Adunare, față de ale național-țărăniștilor și 33 ale celorlalte partide ce nu făceau parte din Bloc.
Din mărturii orale și anumite documente reiese însă că rezultatul real fusese tocmai invers: 70% în favoarea opoziției. În momentul în care conducătorii comuniști și-au dat seama de amploarea înfrângerii iminente au fabricat un rezultat favorabil lor, atât prin manipulări la centrele de votare, cât și prin centralizarea în prefecturi.
Prezentăm un fragment din mărturia lui Șerban Ghica, membru P.N.Ţ, secretar al lui Iuliu Maniu. Implicat în manifestaţia din 8 noiembrie 1945, apoi în campania electorală din 1946:
Cu un anume timp înainte de data fixată pentru alegeri trebuia făcută forma de înscriere a partidului pe listele electorale şi obţinerea semnului electoral, Iuliu Maniu, în calitate de preşedinte al partidului, întovărăşit de mine, s-a deplasat la Palatul Justiţiei, unde am făcut înscrierea P.N.Ţ.-ului.
Terminând şi cu aceste formalităţi, pregătirea alegerilor începea să intre în toi.
Au urmat: discuţiile interminabile cu fixarea candidaţilor în toate judeţele şi la Bucureşti.
Trebuie să mă opresc la numele lui Ion Mihalaehe, Ionel Pop şi Ilie Lazăr, care, deşi fruntaşi de seamă ai P.N.Ţ.-ului, au fost împiedicaţi pe motive arbitrare să candideze.
De pildă, Ion Mihalache, om de o ţinută morală ireproşabilă, a fost împiedicat de a candida pe motivaţia că a fost voluntar pe frontul de est.
…Ionel Pop, şeful organizaţiei de Turda, şi llie Lazăr, şeful organizaţiei de Hunedoara, n-au putut candida fiind implicaţi în procesul “Sumanelor Negre”.
Dar, în afara acestor trei fruntaşi care n-au avut dreptul să candideze, au fost omişi de pe listele de alegători un număr însemnat de P.N.Ţ.-işti. Printre cei omişi am fost şi eu, la sectorul I Galben, deşi eram candidat pe lista Capitalei.
…Zilnic, Iuliu Maniu avea întrevederi cu cei doi lideri ai celorlalte partide din opoziţie, Dinu Brătianu şi C. Titel Petrescu. In zilele din preajma alegerilor locuiam împreună cu Iuliu Maniu la Vasile Serdici, în str. Christian Tell, pentru a-i asigura paza.
…În dimineaţa zilei de 19 noiembrie 1946, preşedintele ne-a dat dispoziţie să plecăm împreună şi să vizităm o serie de centre de votare. Am plecat în primul rând în comuna Băneasa, unde am fost primiţi de şeful circumscripţiei, un vechi militant P.N.Ţ.-ist, Dicu Stoian. Am fost înconjuraţi de toţi votanţii cu mari ovaţii. Din Băneasa am plecat direct în Dudeşti-Cioplea, unde era şef de organizaţie cunoscutul şi popularul nea Costică Brânzoi. Am fost şi aici aclamaţi de toţi votanţii, cunoscând că Dudeşti-Cioplea era o citadelă P.N.Ţ.-istă. Tot astfel, am vizitat un număr mare de alte centre de votare, unde totul a decurs în condiţii normale, cu excepţia centrului de votare de la Şcoala Floreasca, unde am fost molestaţi de o serie de huligani.
La sfârşitul turneului ne-am dus la Şcoala Visarion, unde era centrul de votare de care aparţineam. Seara, în locuinţa lui Vasile Serdici, împreună cu Iosif Toma Popescu, şeful tineretului P.N.Ţ.-ist Bucureşti, era organizată recepţionarea telefoanelor din provincie cu rezultatul alegerilor, pentru centralizare. Totalul voturilor în favoarea P.N.Ţ.-ului întrecea cele mai optimiste pronosticuri. Rezultatul aproximativ a fost de aproape 73%, celelalte formaţiuni politice, inclusiv B.P.D., P.N.L. etc. întrunind restul de 27%. Guvernul a intrat în panică la aflarea rezultatului real şi a amânat anunţarea rezultatului. Luându-se contact cu Moscova, s-a hotărât inversarea rezultatelor, atribuindu-i-se P.N.Ţ.-ului doar 33 de mandate, în jocurile nominalizate de Ministerul de Interne. Mulţi din fruntaşii de mâna întâia n-am făcut, evident, parte din cei 33 de deputaţi “aleşi”.
Din Șerban Ghica, Aminitiri din anul alegerilor în Analele Sighet 3: Anul 1946 – începutul sfârșitului, editor Romulus Rusan, Fundația Academia Civică, 1996
